Singurul lucru pe care îl accept din scenariul Apocalipsei walteriene este că numai o parte din suporteri vor supravieţui momentului. Cam câţi sunt acum la un meci obişnuit. Cei cu sufletul vândut, alergând în numele iubirii pentru Cluj după două echipe în funcţie de performanţe, sunt victime neplânse de nimeni.
Deşi nu mi-o doresc (şi asemenea mie sunt mulţi), cred în plecarea lui Walter. Omul s-a înconjurat de limbrici care îşi trag seva din buzunarele lui, pentru ei o nouă aventură ploieşteană poate însemna o altă oportunitate şi sunt capabili să-i insufle stăpânului sentimentul saturaţiei de Cluj. Din cauza lor şi a celorlalţi cerşetori de serviciu, parte chiar din tribună, Walter nu va pricepe niciodată esenţa unui club la care pare dispus acum să renunţe. A nu se înţelege că-l plâng pe Walter sau îi port grija banilor, explic doar premisele plecării.
Chiar şi aşa, pentru "U" Cluj asta nu va însemna sfârşitul. Mai repede irosirea unui moment bun. Cu toate valorile istoriei, culorile, sigla şi palmaresul securizate la Consiliul Local, "U" va rămâne pe veci aici! Rămâne de văzut doar în ce divizie.
Proştii Clujului sunt de două feluri: cei care îl gonesc pe Walter şi cei care îl plâng!
