Psihiatrul Gabriel Diaconu a fost la mitingul AUR: "Dar nu ca protestatar. Am vrut să văd"

Medicul psihiatru Gabriel Diaconu a mers la protestul AUR din Capitală, dar nu în calitate de participant, ci "ca privitor". Și a făcut o analiză a ceea ce a văzut.

Fin observator al comportamentului uman, doctorul Gabriel Diaconu a făcut o analiză a ceea ce a văzut la miting. Și s-a uitat la detalii... 

“Am vrut să văd dacă asistăm la un << colaps al timpului >>, o întoarcere în trecut la mișcările care-au dus la cel de-al Doilea Război Mondial. Ce-am văzut, astăzi, m-a liniștit” - își începe Gabriel Diaconu analiza.

“Protestatarilor AUR le plac steagurile“, a remarcat psihiatrul. “Steaguri pătrat, steaguri dreptunghi, steaguri cu stemă (?), steaguri purtate fular la gât, la butonieră, la braț ca la Revoluție, steaguri purtate ca pelerină, fesuri cu steag, mănuși cu steag, vuvuzele cu steag (...). Un pic prea mare opinteala asta cu steagurile, mi-am zis. De parcă le era teamă să nu fie confundați cu sindicaliști, cu greviști sau - ptiu Drace - alte națiuni sau non-patrioți“.

Medicul a constatat și că pe lângă “dragostea de steag“, protestatarii au și dragostea de live-uri pe internet.

“Peste jumătate din protestatari erau înzestrați cu telefoane cu care se filmau unii pe alții, bucuroși de ce puteau să arate lumii. Mi se pare o chestie senzațională. Din străfundul României (deși nu cred că pancartele acelea cu județe chiar reprezentau fidel comunitățile aduse la marș, dar mea culpa dacă chiar era așa) să vii tu pentru ”domnu Simion” e un vârf al existenței. E cu atât mai naționalist să filmezi totul cu un aparat asamblat în Vest, și să-l difuzezi printr-o rețea de telefonie Vestică, pe o rețea de socializare chineză. Ăsta da șut în grognoks capitalismului. Noroc cu europenii, că altfel protestatarii se opreau la primul oficiu poștal să trimită vederi de la manifestațiune“, subliniază Gabriel Diaconu, cu ironie, contrastul între mijloacele utilizate de protestanți și valorile pe care erau promovate la manifestația la care participau.

Potrivit lui Diaconu, cei care au pus la cale protestul se pricep la asta. Medicul spune că “celelalte partide ar putea să ia notițe“ de la organizatori : “După regulile artei unui ”protest”, simioniștii au arătat că se pricep la meseria asta. Nu impecabil, după cum se va vedea mai jos, dar rezonabil de bine.

În primul rând punctualitatea. La 12 au zis că se adună, la 12 s-au adunat. Populația protestatoare a venit, civilizat, european (sic!) cu autocare, și-au desfășurat ca la un semn pancartele, au ridicat steagurile. Tradiționalul ”moș Mitru cu trompeta” care lansa mulțimii sloganuri și lozinci s-a descurcat, nu neapărat la înălțimea așteptărilor și probabil provine din circuitul de nunți“.

Gabriel Diaconu spune că, cu toate acestea, protestul nu a fost lipsit de imperfecțiuni, că s-ar mai putea îmbunătății una-alta, pe ici-pe colo: “Circumnavigând mulțimea de la TNB am început, totuși, să observ și imperfecțiuni. În primul rând distribuția de steaguri n-a fost foarte uniformă. Ștampilele da, au fost date să ajungă la toată lumea. Dar unii simpatizanți simioniști a trebuit să-și procure recuzita de la sursă, de la magazinul de suverniruri de la stația de metrou. Apropos de asta, primăria Capitalei ar trebui să suplimenteze toaletele la astfel de ocazii deosebite, se înghesuia lumea la ieșirea spre Brătianu, e greu să scandezi după câteva beri, alte spirtoase care să țină vocea proaspătă, ca după aia să stai la coadă la closet“.

Ca o concluzie din punctul de vedere al psihiatrului - “Am vrut să văd dacă asistăm la un ”colaps al timpului”, o întoarcere în trecut la mișcările care-au dus la cel de-al Doilea Război Mondial. Ce-am văzut, astăzi, m-a liniștit. (...) Ziua când în loc de vuvuzele o să avem tulnice, buciumuri, ciobănaș pufos cu fluier de os, aia e ziua când am să mă panichez un pic. Aceeași populație, cu aceeași dispoziție, și dacă ignori că adunarea a fost plătită, rânduită și diriguită de AUR, putea foarte bine să meargă la un meci al Naționalei României”.