Exclusiv Video Foto Meseria e brățară de aur! O tânără din Mănăștur povestește de ce a dat un job în corporații pe munca de geamgiu / ”Nici nu mă văd lucrând altceva :)”

În contextul în care mulți tineri din Cluj, și nu numai, se pregătesc să intre pe piața muncii sau să se înscrie la cursurile unei instituții de învățământ superior, Paula, o tânără din Mănăștur a povestit pentru ZIUA de CLUJ cum a ajuns să facă meseria de geamgiu și să se simtă extrem de împlinită.

Dacă ai nevoie în Cluj de un meseriaş bun adesea mergi pe recomandări, iar într-o lume în care termopanele au preluat controlul în materie de ferestre, iată că şi meseria clasică de geamgiu rezistă. Ne povesteşte Paula Buna, o tânără din Mănăştur care, are 28 de ani, dar arată ca o puştoaică.

ZIUA de CLUJ a stat de vorbă cu Paula la atelierul de geamuri şi oglinzi de pe strada Primăverii din cartierul Mănăştur despre motivul pentru care şi-a ales meseria de geamgiu, o meserie pe care în general o fac bărbaţii. De fapt atelierul unde am întâlnit-o pe Paula e al tatălui său, iar ea ne povesteşte cum a ajuns să lucreze acolo, deşi e absolventă de UTCN, secţia Electronică și Telecomunicații.

De ce a renunțat la un job în corporații

„Cam prin 2019 am început să lucrez aici cu tata. Şi sinceră să fiu, mai mult PENTRU tata... Mama a decedat, iar tata a trecut printr-o perioadă grea atunci”, povesteşte Paula, care trebuie să fi fost şi ea devastată, însă dând dovadă de altruism şi maturitate a înţeles că trebuia să îi fie alături tatălui său în acea perioadă.

„Eram în anul 4 la Electronică și Telecomunicații la UTCN când a murit mama. Pe atunci şi lucram, dar mi-am dat demisia şi l-am ajutat pe tata în atelier. Prima dată am spus că vin câteva luni :) Dar acum, după câţiva ani, spun că niciodată nu m-aş vedea făcând altceva”, spune Paula cu un zâmbet curat pe faţa care probabil şi-a înghiţit a nu ştiu câta oară durerea povestind despre moartea mamei.

Provocarea meseriei de geamgiu

Despre provocarea cea mai mare Paula spune că evident e aceea să nu te tai :)) Şi între timp mai face o programare unui client care tocmai a venit cu rama unui geam care are nevoie de o sticlă nouă. Şi spune, mai mult pentru ea decât pentru noi, că trebuie să meargă şi după chit astăzi.

„Proiectele noastre? Ce să vă spun... De la lucruri mărunte, înlocuim geamuri, înrămăm tablouri, facem şi acvarii. Provocarea e atunci când avem pereţi de dimensiuni mari. La un perete intren care are toleranța foarte mică e mai complicat având în vedere că peretele adesea nu e 100% drept”, spune Paula, iar mâinile nu îi stau în loc în timp ce povesteşte cu noi.

Termopanele nu sunt o amenințare pentru mica afacere de familie din Mănăștur 

Despre explozia afacerilor cu termopane spune că deocamdată nu îşi fac probleme că îi vor înghiţi cu totul. „Să ştiţi că vin aici în Mănăştur la atelierul nostru şi mulţi clujeni de la ţară sau din alte zone ale județului: Mărişel, Gilău, Făget, Beliș, Lona, Huedin. Nu toţi au termopane. Însă am lucrat şi pentru săli de fitness din Cluj-Napoca, am făcut decoruri cu oglinzi pentru săli de evenimente, holuri, băi, am lucrat şi în vile de milionari”, continuă Paula mereu cu zâmbetul pe buze.

Sfaturi pentru tineri? ”Fiecare are drumul lui, trebuie doar să și-l găsească”

Despre sfaturi pentru tineri spune că se reţine să ofere aşa ceva, mai ales pentru că fiecare are drumul său şi pasiunea sa. „Munca în corporații? Nu mi-a plăcut. Cred eu că acolo e mai puțină presiune. Aici tu faci totul spre exemplu eu fac și actele şi contabilitatea. Chiar îmi place, din liceu mi-a plăcut contabilitatea. Nu aș vrea să dau un sfat, dar în ce mă priveşte, dacă aș fi știut cât de mult îmi va plăcea munca aceasta, nu aș mai fi făcut facultatea. Iar tinerii care fac facultate să nu creadă că după aceea și găsesc imediat un job. Am un prieten care e la Robotică şi nici măcar practica din timpul şcolii nu are unde să o facă”, a mai spus Paula pentru ZIUA de CLUJ.

Între timp, bunica ei o soarbe din priviri din colţul atelierului şi îi urmăreşte atent fiecare mişcare. „Da, e foarte harnică și pricepută fata noastră spune ea cu mândrie”, iar nepoata recunoaşte că prima dată au cumpărat atelierul, iar apoi şi-au căutat şi un apartament în blocul de pe Primăverii tocmai pentru a fi cu toţii mai aproape de bunica.

Meserie, din tată, în... fiică :)

În concluzie, într-o Românie cu tot mai puţine şcoli de meserii, există dovezi în Cluj că meseria, mai exact acea meserie care „e brăţară de aur”, încă se mai transmite din tată în fiu. De data aceasta din tată în fiică. Îi mulţumim Paulei pentru timpul acordat şi plecăm de acolo cu zâmbetul pe buze admirând-o pe fata aceasta care arată ca un fotomodel şi care zâmbeşte mereu în timp ce munceşte.