0,62% este incidenţa INFECŢIILOR nosocomiale în spitalele din Cluj. Care sunt explicaţiile

0,62% este incidenţa INFECŢIILOR nosocomiale în spitalele din Cluj. Care sunt explicaţiile
Statisticile arată situaţii "de vis" în spitalele din România: anul trecut, numai 0,62% din persoanele internate în unităţile medicale din judeţul Cluj au fost diagnosticate cu infecţii intraspitaliceşti.

Potrivit unor date furnizate de către oficialii Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Cluj, în 2015 s-au înregistrat 1.256 de infecţii nosocomiale, cu 87 mai multe decât în anul precedent. Aceasta raportat la 201.189 de internări, de unde rezultă un indice de 0,62%, explică reprezentanţii instituţiei.

Pe hârtie stăm bine, însă realitatea din spitalele româneşti este alta, susţin voci din sistemul medical. În primul rând, statisticile din România sunt departe de cele europene, care indică o incidenţă între 5 şi 15% a infecţiilor intraspitaliceşti.

"Explicaţia este foarte simplă: infecţiile sunt subraportate în spitalele noastre", afirmă concis profesorul Ioan Bocşan, epidemiolog. Motivele pot fi diverse, îl completează alţi specialişti: de la frica de sancţiuni, la menţinerea unei imagini bune a spitalului sau chiar lipsa unor controale amănunţite care să scoată la suprafaţă statistici reale. "Este imposibil ca România, în sistemul sanitar pe care îl cunoaştem foarte bine, să aibă o incidenţă a infecţiilor spitaliceşti nosocomiale sub media Uniunii Europene, sub americani", a declarat şi şeful biroului Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii pentru România, citat de agerpres.ro. Cu toate acestea, reprezentanţii DSP Cluj susţin că nu au sesizat existenţa unei astfel de practici de muşamalizare a cazurilor.

În 2015, cele mai multe infecţii intraspitaliceşti din judeţ, 614 la număr, s-au înregistrat la cea mai mare unitate sanitară din Cluj-Napoca - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) - unde s-au făcut anul trecut 59.512 de internări. Potrivit unui raport al SCJU, cele mai multe infecţii s-au înregistrat în secţiile de chirurgie (277), respectiv ATI (216). Cei mai mulţi pacienţi au suferit infecţii respiratorii, urmate de cele urinare, digestive, plăgi chirurgicale, septicemie şi infecţii cutanate. De altfel,  medicii spun că majoritatea cazurilor de infecţii intraspitaliceşti se înregistrează la secţiile de chirurgie şi terapie intensivă, unde bolnavii sunt expuşi la cele mai mari riscuri.

La Institutul Regional de Gastroenterologie şi Hepatologie au fost 275 de cazuri, la Spitalul Clinic Municipal 109 cazuri, la Institutul Oncologic Prof. Dr. Ion Chiricuţă 89 de cazuri, la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii 61 de cazuri, la Institutul Inimii 50 de cazuri, la Spitalul CFR 32 de cazuri, iar la Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Leon Daniello doar 11 cazuri. Cele mai puţine infecţii nosocomiale din municipiul Cluj-Napoca au fost raportate la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase, unde a fost înregistrat un singur caz în 2015, la Spitalul Clinic de Recuperare (3 cazuri), respectiv la Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal (6 cazuri).

La sfârşitul lunii aprilie 2016, după ce o anchetă jurnalistică a scos la iveală faptul că dezinfectantul utilizat în sute de spitale din România era diluat de până la 10 ori, Ministerul Sănătăţii a dispus controale. Din cele 50 de unităţi în care au fost descoperite probleme, trei se află la Cluj-Napoca: Institutul Inimii Nicolae Stăncioiu, Institutul Oncologic Prof. Dr. Ion Chiricuţă, respectiv Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie.

În ceea ce priveşte statistica furnizată de celelalte spitale din judeţ, anul trecut doar două unităţi sanitare din mediul urban (cu excepţia celor din municipiul Cluj-Napoca) au raportat existenţa unor infecţii nosocomiale, însă în număr extrem de mic: la Spitalul Municipal Dej s-au înregistrat, spre exemplu, 4 cazuri, în timp ce la Spitalul Orăşenesc Huedin un singur caz. Trei spitale din judeţ (Spitalul Municipal Gherla, Spitalul Municipal Turda şi Spitalul Municipal Câmpia Turzii) susţin că niciun pacient nu a suferit infecţii nosocomiale.

Explicaţiile pentru această situaţie întâlnită în spitalele mici sunt simple, susţin medicii. În primul rând (aşa cum rezultă din rapoartele amintite), cele mai multe infecţii se înregistrează în secţiile de terapie intensivă sau chirgurgie, care nu mai funcţionează în spitalele mici, întrucât cazurile mai grave se trimit automat spre Cluj-Napoca. "La noi nu se fac intervenţii, deci nu au cum să ia asemenea microbi, pentru că un pansament sau un EKG sau un tratament medicamentos nu te expune", a explicat Vlad Bărbos, fost şef al spitalului din Gherla.

În plus, unii medici mărturisesc, cu jumătate de gură, că nici controalele nu au fost făcute ca la carte, de frica unor repercusiuni. "Nu este un departament specializat, care să aibă posibilitatea să facă analize zilnice, noi trebuie să trimitem la DSP câte o probă. Şi apoi proba aia o trimţi cum poţi... Dacă raportai o infecţie într-o secţie, ţi-o închidea automat până se reglementau lucrurile. Şi la un spital care trăieşte de pe o zi pe alta, e imposibil", a explicat alt medic.

Cadrele medicale mai spun că de multe ori posibilităţile de achiziţionare a produselor dezinfectante sunt restrânse şi nu au alternative. În plus, ei mărturisesc că dacă nu se fac periodic analize serioase, nu pot să îşi dea seama dacă e bun sau nu dezinfectantul respectiv, iar costurile sunt enorme, întrucât analizele nu pot fi făcute de către orice laborator. Medicii spun că, până acum, nici nu s-a pus problema să conteste concentraţia produselor pe care le utilizau.

"Nu ne-am gândit niciodată că pot să fie neconformităţi la compoziţie, nu ne-am pus problema să contestăm ce scria pe eticheta unui produs avizat de MS. Nu cred că s-a gândit vreun coleg că acele avize ar putea să nu fie valabile. De fapt, noi nici nu avem unde să verificăm ulterior compoziţia chimică", a precizat Dana Fărăian, medic epidemiolog la SJCU. Aceasta susţine că după scandalul dezinfectanţilor reprezentanţii SCJU au trimis probe către ICECHIM din toate produsele pe care le utilizează. În plus, medicii clujeni mai spun că ar fi necesar ca legislaţia să prevadă analize specifice pe secţii, contabilizând exact riscurile la care sunt expuşi pacienţii. 

Comenteaza