Medicii şcolari, “legaţi de mâini”: Suntem îngrădiţi legislativ în a ne exercita meseria
- Scris de Ioana Pîrlea
- 08 Feb 2016, 16:17
- Sănătate
- Ascultă știrea
În anul şcolar în curs, în unităţile de învăţământ din Cluj-Napoca sunt înscrişi 40.000 de elevi şi 7.500 de preşcolari, în timp ce numărul medicilor din cabinetele medicale şcolare nu trece de 23. Ceea ce înseamnă că fiecare medic are în grijă mii de copii.
Daniela Rajka a ajuns printr-o conjunctură să fie medic şcolar, însă acum spune că nu se vede făcând altceva. În prezent, are în subordine trei şcoli şi o grădiniţă, adică 2.100 de elevi şi 100 de preşcolari.
"Dar am colege care au 1.700 de copii în două sau trei şcoli micuţe şi în vreo patru sau cinci grădiniţe, ceea ce înseamnă că ajung o dată pe săptămână într-o şcoală sau o dată la două săptămâni într-o grădiniţă. În aceste condiţii este foarte greu să faci ceea ce ai de făcut, eşti pur şi simplu asaltat de toate problemele pe care trebuie să le rezolvi: consultaţii, examene de bilanţ, avize pentru competiţii sportive, dar şi vizări de meniuri pentru cantine", explică Daniela Rajka, vicepreşedinte al Societăţii Medicilor din Colectivităţile de Copii şi Tineri (SMCCT).
Pe lângă consultaţii şi urgenţe, în atribuţiile medicilor şcolari intră şi raportările lunare, raportările săptămânale ale virozelor, triajul epidemiologic şi bilanţul stării de sănătate a elevilor.
Nu doar faptul că sunt puţini le afectează calitatea muncii, ci şi limitarea profesională. Medicii şcolari spun că, în sistemul de sănătate actual, nu sunt lăsaţi să îşi facă meseria până la capăt: nu au dreptul să prescrie reţete sau să elibereze bilete de trimitere către medicii specialişti. Chiar dacă observă că unul dintre copii ar putea avea o afecţiune gravă, aceştia sunt "legaţi de mâini" şi tot ce pot să facă este să le transmită părinţilor simptomele identificate.
"Cel mai tare ne doare faptul că suntem îngrădiţi legislativ în a ne exercita meseria de medic. Suntem toţi medici specialişti, formaţi prin rezidenţiat, cu primariat şi competenţă de medicină şcolară, şi totuşi Casa de Asigurări nu ne dă voie să scriem reţete gratuite, nu ne dă voie să facem bilete de trimitere la specialişti copiilor care sunt din Cluj... şi atunci sigur că, pur şi simplu, simţi că nu poţi să termini ceea ce ai început.
Facem examene de bilanţ a stării de sănătate, prin care depistăm o boală, şi nu avem voie să îi facem bilet de trimitere copilului să meargă la medicul specialist, pentru validarea diagnosticului şi recuperarea precoce. De exemplu, dacă descoperim că un copil nu vede bine îi spunem <<spune-i mamei că nu ai văzut bine>> şi nu putem să facem biletul de trimitere către oftalmologie.
Şi atunci îl mai lăsăm până anul viitor când poate observă părinţii şi mai pierdem un an... Dar dacă depistăm un viciu de postură al coloaneivertebrale, timpul de începere a recuperării este foarte important. Dacă nu îl trimiţi atunci când l-ai depistat, ci doar după trei ani, când vede mama, deja rişti să se strâmbe tot spatele şi să fie târziu.
La o hipertensiune pe care o descoperim la bilanţ, la fel: îi spunem <<ai tensiunea mare>>. Dacă elevul e din altă localitate atunci putem să facem biletul de trimitere, dar dacă e din Cluj se consideră că acest lucru trebuie să îl facă medicul de familie", explică Rajka. Aceasta se întâmplă şi în cazul copiilor din clasele primare, spre exemplu, care poate nu conştientizează problema despre care le vorbeşte doctorul sau uită să le spună părinţilor.
Vicepreşedintele SMCCT spune că au fost depuse nenumărate memorii la Ministerul Sănătăţii şi la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, însă fără succes: de fiecare dată li s-a explicat, sec, că nu pot primi dreptul de a elibera reţete, nici cel de a elibera bilete de trimitere, pentru că s-ar suprapune cu atribuţiile medicului de familie.
În teorie, lucrurile stau bine: se vorbeşte despre prevenţie şi depistare precoce ca priorităţi în ceea ce-i priveşte pe copii, însă măsurile pe care medicii şcolari le pot derula conform legislaţiei în vigoare sunt atât de limitate încât cele două concepte sunt efectiv date peste cap.
"E păcat că nu reuşeşti să îţi faci treaba până la capăt. Ultimul caz pe care l-am avut acum, a fost o guşă tiroidiană la o fetiţă de clasa a 12-a. Şi la examenul de bilanţ din clasa a VIII-a îi spusesem că are o guşă gradul I şi ar fi bine să meargă la endocrinolog, dar nu puteam să îi fac bilet de trimitere la medicul specialist.
Nu a mers atunci, a mers acum, după 4 ani, iar rezultatul este că are deja o formă severă de boală, care putea fi ţinută în mod normal sub control. Am fost foarte supărată când am observat că o problemă depistată în clasa a VIII-a s-a agravat în loc să se rezolve. Şi este trist să auzi oficialităţile vorbind despre prevenţie şi depistare precoce a bolii, dar să nu facă lucruri simple pentru realizarea acestor deziderate", a mărturisit medicul.
