Foto Portrete de hostezeni, anii 1960-1970

Hostezenii (Hóstátiak, “din Hóstát”) au fost locuitorii zonelor din afara zidurilor (numite Hóstát, probabil de la germana Hofstadt), mai ales spre nord (actuala zona Horea) si est (spre est de la piata Avram Iancu), dar si in zona actuala Buna Ziua si Manastur. Desi aveau o cultura partial rurala, erau dintotdeauna considerati clujeni, fiind furnizorii pietelor din oras.

Conform traditiei, unii hostezeni au fost soldatii liberi ai prinicipelui Bocskai (numiti “hajdúk”) carora principele, nascut el insusi la Cluj, le-a daruit pamanturi in apropierea orasului. Istoricii considera mai probabila alternativa conform careia acest lucru s-a petrecut in jurul anului 1668, cand multi “hajdú” stabiliti de Bocskai in jurul Oradei s-au refugiat in Hostát-urile depopulate ale Clujului. Oricare ar fi adevarul, e clar ca zonele Hóstát au existat inca din evul mediu si au primit infuzii de locuitori din toate zonele Transilvaniei, chiar si din Bulgaria (spre sfarsitul secolului XIX), pastrandu-si totusi o cultura si traditii aparte. De exemplu, petrecerile la culesul strugurilor erau celebre in tot orasul si atrageau vizitatori si din afara comunitatii. Biserica principala a hostezenilor era biserica reformata cu doua turnuri (Kétágú templom) vis-à-vis de actuala regionala CFR. Intre diferite Hóstát-uri exista totusi o rivalitate puternica, mai ales printre tineri, cam asa cum se intampla cu galeriile sportive de azi.

La inceputul secolului XX in Cluj traiau aproximativ 480 familii de hostezeni (cam 2000 oameni, aproximativ 4-5% din populatia orasului). Dupa constructia cartierului Marasti, numarul lor a scazut la doar cateva zeci de familii, multi renuntand pana la urma la modul traditional de viata. Astazi doar cateva gospodarii mai supravietuiesc in cartierele Iris si Bulgaria.

Un lucru mai putin cunoscut este ca hostezenii aveau semnul / blazonul propriu cel putin din 1643: o mana tinand o legatura de spice de grau. Multe morminte din Hajongard (Házsongárd) poarta acest semn: toate sunt ultimul loc de odihna pentru membrii acestei comunitati specific clujene.

Sursa: Amintiri din vechiul Cluj.