Vasile Dâncu, despre Institutul Cultural Român: „Noul proiect de lege riscă să-l transforme într-o adevărată vacă de muls”

Vasile Dâncu, despre Institutul Cultural Român: „Noul proiect de lege riscă să-l transforme într-o adevărată vacă de muls”

Parlamentarul clujean susține că promovarea culturii române în lume este în pericol de a fi pusă sub control politic prin transformarea Institutului Cultural Român într-o „sinecură politică”.

Senatorul PSD de Cluj, Vasile Dâncu, a adresat o interpelare premierului Florin Cîțu, care face referire la funcționarea Institutului Cultural Român (ICR), rămas fără conducere executivă. Sociologul susține că există o lipsă de viziune și preocupare a actualei guvernări asupra instituției care trebuie să promoveze cultura românească în lume.

„În contextul în care ICR a rămas fără conducere executivă și a unui nou proiect de lege privind organizarea și funcționarea Institutului Cultural Român, am adresat astăzi, în plenul Senatului României, o interpelare pentru Domnul Prim Ministru Florin Cîţu în care am vorbit despre lipsa de viziune și preocupare a actualei guvernări asupra instituţiei care are importanta misiune de promovare a culturii româneşti în întreaga lume.

Noul proiect de lege riscă să transforme ICR într-o instituție de propagandă ”oficială”, dar și într-o adevărată ”vacă de muls”, dacă avem în vedere articolul 13, aliniatul (6) al proiectului în care se prevede că: „Pentru activitatea lor, membrii Consiliului primesc o indemnizație de ședință în cuantum de 20% din indemnizația Directorului General al Institutului.” Ar fi pentru prima dată în istoria ICR când un membru în Consiliul de conducere ar fi retribuit”, a transmis Dâncu pe pagina sa de Facebook.

Domnule Prim Ministru,

Într-un moment critic pentru cultura românească și pentru Institutul Cultural Român (ICR), am luat la cunoștință despre un proiect referitor la Legea privind organizarea și funcționarea Institutului Cultural Român. Vreau să vă avertizez asupra pericolului ca ICR să dispară ca persoană juridică autonomă, să-și piardă identitatea instituțională și funcționalitatea în cadrul misiunii sale importante pentru difuziunea culturii române în lume.

În primul rând, prin propunerea noii scheme de conducere, ICR își pierde autonomia cu totul și ajunge la mâna unor reprezentanți ai unor instituții care au legătură sau expertiză mai multă sau mai puțină în zona culturală. În acest moment, ICR beneficiază de autonomie concretă și își folosește expertiza proprie pentru a-și desfășura activitatea. Acest Comitet director aprobă și manageriază în fiecare an normal (fără pandemie) în jur de 1000 de proiecte cu finanțare de la buget și fără finanțare de la buget. Propunerea din noul proiect de lege privind înlocuirea Comitetului director cu un Colegiu al ICR, format din oameni externi instituției, în marea lor majoritate, nu va mai putea aproba un volum atât de mare de proiecte, iar aceasta va duce la blocaj instituțional și la o diminuare severă a activității ICR.

Menționez că ICR are 18 filiale în lume și fiecare filială dezvoltă, în medie pe an, în jur de 100 de proiecte. În plus, ICR desfășoară proiecte și în România, dar și în țări unde nu are filiale, dar și proiecte EUNIC (ale institutelor culturale naționale din Uniunea Europeană). Pericolul este că ICR va depinde de expertiză și de o decizie externă - așa cum s-a întâmplat cu Fundația Culturală Română – doar că în acest caz numărul instituțiilor de care depinde activitatea ICR-ului a crescut.

În al doilea rând, în acest moment, activitatea instituției este blocată tot ca efect al unei decizii guvernamentale. Deși în textul de fundamentare al Ordonanței de Urgență nr. 32/2021 pentru completarea Legii nr. 356/2003 privind înființarea, organizarea și funcționarea Institutului Cultural Român ați notat că ”există riscul de a nu putea finaliza în timp util formalitățile de organizare și finanțare a unor proiecte culturale și, ca o consecință directă, va fi afectat accesul la evenimente culturale de înaltă calitate și ținută artistică, precum și imaginea României pe plan extern”, ați luat decizia de a emite o ordonanță prin care prelungiți mandatele Consiliului de Conducere a instituției care însă, Domnule Prim-Ministru, nu are nicio atribuție în sensul celor menționate de dumneavoastră. Potrivit Legii 356, Art. 7, alin. 1, Consiliul de conducere al ICR are următoarele atribuţii:

a) aprobă strategia, proiectele şi programele de activitate ale Institutului, atât pe plan intern, cât şi pe plan extern;

b) aprobă structura organizatorică şi regulamentul de organizare şi funcţionare ale Institutului;

c) avizează structura organizatorică şi funcţiile de conducere pentru institutele culturale româneşti din străinătate;

d) aprobă proiectul bugetului anual, pe baza fundamentării Comitetului director, precum şi execuţia bugetară din anul anterior;

e) aprobă raportul Comitetului director privind descărcarea de gestiune a acestuia pentru perioada analizată;

f) avizează colaborarea cu organizaţii interne şi internaţionale, precum şi afilierea la organizaţii internaţionale;

g) aprobă raportul anual de activitate a Institutului, precum şi orice alte rapoarte cerute de comisiile de specialitate ale Senatului.

În al treilea rând, vă avertizez asupra pericolului de transformare a ICR într-o instituție de propagandă care, astăzi, nu mai are efect pe plan internațional. În proiectul de lege privind funcționarea ICR, la art.2 se spune că ”Institutul are drept misiune susținerea pe plan internațional a valorilor culturii naționale, în conformitate cu direcțiile și prioritățile politicii externe a României, promovate prin intermediul diplomației culturale”.

ICR se poate astfel transforma într-o structură de propagandă națională pentru că va fi obligat să promoveze doar produsele culturale în fi conformitate cu direcțiile și prioritățile politicii ale externe a României. În această situație, ICR nu va mai putea să fie mediator în promovarea produselor culturale și va trebui să renunțe la ideologia actuală – de a nu avea o agendă proprie: nici estetică, nici culturală, nici religioasă, nici filosofică, nici etic-morală, nici ideologică.

Implicit, ICR nu va mai putea să asigure acces egal tuturor operatorilor culturali, indiferent de gradul lor de consacrare oficială, deoarece pentru ca un proiect cultural să fie promovat în străinătate, el va trebui să fie în prealabil „oficial recunoscut“ de mai multe autorități ale statului: MAE, MCC, Președinția României și Ministerul Educației.

Mai sunt multe critici posibile, dar mă limitez la cea privind transformarea ICR într-o adevărată ”vacă de muls”, în articolul 13, aliniatul (6) se prevede că: „Pentru activitatea lor, membrii Consiliului primesc o indemnizație de ședință în cuantum de 20% din indemnizația Directorului General al Institutului.” Ar fi pentru prima dată în istoria ICR când un membru în Consiliul de conducere ar fi retribuit.

În fine, aș mai menționa un alt mare pericol: politizarea masivă a ICR. La articolul 1, se precizează: ”conducerea executivă a Institutului este asigurată de un director general, cu rang de secretar de stat, ajutat de doi directori generali-adjuncți, cu rang de sub-secretar de stat, numiți pentru un mandat de 4 ani prin decizie a Primului ministru.” Adică, directorul general poate fi schimbat de Premierul Românei în orice moment, fără nici o justificare, fără nici un criteriu.

Sunt sigur că înțelegeți, Domnule Prim-Ministru, importanța promovării culturii românești în afara granițelor și sper să nu vă puneți semnătura pe un proiect de lege de reorganizare acestei instituții, prin trecerea acesteia în subordinea Primului-Ministru și având la bază o structură puternic politizată urmând a deveni dependentă de interesele altor instituții cu mai multă sau mai puțină expertiză în zona culturală.

Domnule Prim-Ministru, ICR nu are nevoie de o schimbare radicală a legii de funcționare care să o transforme într-o sinecură elitistă, ICR are nevoie de:

• o conducere executivă care să regândească o organigramă internă coerentă, funcțională și eficientă, care să conceapă și să aprobe o strategie de promovare a culturii pentru anul 2021;

• o regândire a relațiilor inter-instituționale, începând cu parteneriatul esențial cu Ministerul Afacerilor Externe;

• o evaluare a rețelei de reprezentanțe ICR în lume, adevărate interfețe ale României în țările gazdă,

• reprezentanțe care au cunoscut, de-a lungul timpului și cunosc în prezent variații dramatice, dar puțin explicabile de personal;

• promovarea unei culturi a cofinanțării și a atragerii de fonduri de la parteneri sau instituții finanțatoare;
adoptarea unei strategii de comunicare la nivelul instituției;

• stabilirea priorităților ICR și în funcție cu interesele strategice și de imagine ale României.

Dacă promovează acest tip de proiecte, Guvernul României arată o lipsa de înțelegere față de rolul și nevoile Institutul Cultural Român și noi putem trage concluzia, Domnule Prim-Ministru, că actuala guvernare dorește să transforme acest pilon al promovării culturii românești în lume într-un trist aparat de multiplicare a mesajului cultural oficial, într-o instituție vetustă, cu o funcționare netransparentă, inaccesibilă tuturor actorilor culturali şi, mai ales, inaccesibilă formulelor culturale vii de pe piața culturală românească. ICR riscă să ajungă să promoveze cultura română prin programe construite exclusiv la centru, dar nu și prin programe elaborate de institutele culturale românești din străinătate, cum se întâmplă în prezent.

Domnule Prim-Ministru, exportul cultural nu se mai face de multă vreme prin propagandă, ci prin exploatarea inteligentă a strategiilor de identificare şi recunoaștere. Cultura românească are nevoie de sprijin puternic din partea societății, dar mai mult are nevoie de libertate. Statul nu poate produce conținuturi culturale de impact, ar trebui mai bine să se ocupe de conservarea patrimoniului, de crearea cadrului pentru ca industriile culturale și creative să se poată dezvolta, să poată accesa surse de finanțare. A nu miza, în această epocă în care trăim, pe forța artei și culturii, ca armă importantă și resursă de soft power, poate însemna un eșec garantat în proiectul de societate, indiferent care va fi acesta și când va veni el”, se arată în interpelarea pe larg a lui Vasile Dâncu.

Comenteaza