S-a găsit contractul cu Bechtel

S-a găsit contractul cu Bechtel
Cei de la „România Curată” susţin că au găsit contractul original semnat de guvernul Năstase cu americanii de la Bechtel pentru construirea Autostrăzii Transilvania. Contractul fusese declarat pierdut în 2013 de fostul ministru al Transporturilor Dan Şova.

În 2004, guvernul Năstase semna, prin încredinţare directă (lipsa organizării unei licitaţii avea să fie principala cauză pentru dispariţia oricărei şanse de a obţine finanţare europeană nerambursabilă pentru proiect), contractul cu compania americană Bechtel pentru construcţia aşa-numitei autostrăzi „Transilvania", pe traseul Braşov - Târgu Mureş - Cluj-Napoca - Vama Borş la un preţ de 2,2 miliarde de euro. Ulterior avea să se spună, inclusiv de către un ministru al Transporturilor, că încredinţarea lucrării fără licitaţie către compania americană ar fi fost preţul plătit pentru acceptarea României în NATO.

Doi ani mai târziu, ghidonat de Traian Băsescu, ministrul Transporturilor Gheorghe Dobre renegocia contractul cu americanii atât de „bine" încât preţul autostrăzii se tripla. În decembrie 2009 aveau să fie inauguraţi primii 42 de kilometri, între Gilău şi Turda. Un an mai târziu aveau să fie deschişi circulaţiei ultimii (până acum) zece kilometri din autostradă, între Turda şi Câmpia-Turzii.

În mai 2013, la un an după ce autostrada ar fi trebuit să fie gata, guvernul Ponta anunţa drept o mare izbândă rezilierea contractului cu Bechtel, pentru o despăgubire de „numai" 37 de milioane de euro. Astfel se consfinţea faptul că, românii aveau cea mai scumpă autostradă din lume, atâta vreme cât Bechtel a încasat de la statul român 1,4 miliarde de euro, oferind în schimb doar 52 de kilometri circulabili şi un tronson de 64 de km, între Suplacu de Barcău şi Borş început dar neterminat, din cei 415 km pe care ar fi trebuit să-i aibă întreaga autostradă. În scurt timp, DNA avea să deschidă două dosare penale vizând posibile fapte de corupţie la semnarea, respectiv renegocierea contractului cu Bechtel.

Culmea este că, la doar câteva luni de la rezilierea contractului, ministrul Transporturilor Dan Şova avea să anunţe senin că varianta originală a contractului cu Bechtel s-a pierdut. Ei bine, zilele trecute, site-ul www.romaniacurata.ro anunţa că ar fi intrat în posesia contractului original şi prezenta varianta scanată a acestuia. Dar chiar şi cei de la România Curată îşi exprimă rezerve în privinţa autenticităţii documentului, identificând patru pagini (62, 82, 84 şi 85) care par a fi falsuri care înlocuiesc paginile originale, prezentând fonturi şi spaţieri diferite faţă de restul documentului şi fiind nesemnate (aşa cum este fiecare pagină a contractului) de către cei doi contractanţi. De asemenea, nici anexele nu sunt semnate.

La o parcurgere fie şi sumară a documentului, câteva lucruri ies în evidenţă. În primul rând se remarcă un serios dezechilibru între nivelul penalizărilor impuse CNADNR pentru întârzierea plăţilor, respectiv celor de la Bechtel pentru nerespectarea, din culpă proprie, a termenelor de execuţie. Astfel, pentru fiecare zi de întârziere la plată, statul român trebuia să plătească o dobândă (calculată la nivelul întregului an) egală cu LIBOR (dobânda de referinţă din Londra) plus 4%. În schimb, pentru nerespectarea termenelor contractuale, Bechtel era penalizată cu doar 0,15% din valoarea lucrărilor neexecutate pe zi, dar nu mai mult de 365 de zile. Mai mult, penalizările pentru compania americană erau plafonate la maxim 10% din valoarea contractului.

În plus, Bechtel se asigura că pentru orice întârziere în execuţie neimputabilă firmei, statul român era obligat să plătească toate costurile suplimentare plus marja de profit aferentă. Fără a fi singurele, mai sar în ochi alte trei supape prin care statul român pierdea sume importante. Spre exemplu, în fiecare lună, Bechtel încasa câte un milion de euro cu titlul de „costuri indirecte de capital".

Bani frumoşi mai înghiţeau americanii şi pentru utilajele aflate în „stand-by", adică aflate pe şantier fără a fi în funcţiune. Una dintre anexele la contract conţine o listă impresionantă cu utilaje pentru care statul plătea staţionarea, în unele cazuri şi peste 2.000 de euro pe zi, cu vârful atins de o staţie de mixat asfalt, a cărei zi de nefuncţionare costa statul român peste 11.500 de euro.

Aşa cum remarcau şi avocaţii consultaţi de cei de la România Curată, pentru un autoturism de tip sedan care stătea o zi întreagă în parcare, CNADNR trebuia să le plătească americanilor 43,38 euro. Altfel spus, pentru o Dacia Logan achiziţionată de cei de la Bechtel şi care, să zicem, ar fi stat un an întreg nefolosită, statul român ar fi trebuit să le plătească americanilor 15.826 de euro, adică aproape dublul preţului maşinii. În fine, potrivit prevederilor contractului, subcontractorii Bechtel - şi nu au fost puţini - puteau umfla preţurile din contract cu până la 30%.

Actual deputat PSD de Maramureş, clujeanul Sorin Bota a fost secretar de stat la Ministerul Transporturilor în perioada negocierii şi semnării contractului cu Bechtel. El pune clauzele financiare extrem de nefavorabile statului român pe seama neîncrederii americanilor în seriozitatea partenerilor de la Bucureşti referitor la respectarea obligaţiilor financiare. „Am văzut şi eu ce au publicat cei de la România Curată, precum şi comentariile care au urmat. Mai întâi nu pot şti dacă pierderea contractului original a fost intenţionată sau nu, dar nu sunt convins nici că acum s-a găsit varianta completă a contractului.

În ce priveşte dezechilibrul privind penalizările de întârziere, acesta a fost acceptat de partea română pentru că americanii au venit să construiască la termen, nu să piardă vremea şi nu să întindă, cum se obişnuieşte la noi, pe cinci ani un proiect care trebuie finalizat în trei ani. În plus, ei cunoşteau foarte bine problemele privind plăţile în România, repetau mereu: «Am văzut cum s-au făcut plăţi în alte contracte». Au pus termen maxim de penalizare la întârzieri din vina lor 365 de zile, pentru că, indiferent ce problemă ar fi apărut, ei se angajau ca remedierea unui defect să nu dureze mai mult de un an.

Eu sper ca justiţia să rezolve cât mai repede cel de-al doilea dosar de la DNA, cel care vizează modificarea contractului, care a triplat preţul iniţial. Oricum, dacă vrem să fim corecţi, Bechtel nu a făcut 52 de km cu 1,4 miliarde de euro, ci 52 de km între Gilău şi Câmpia Turzii şi alţi 64 de km între Suplacu de Barcău şi Borş, realizaţi în proporţie de 60%. Proiectul s-ar fi dovedit perfect rentabil şi la preţul corect, dacă statul român respecta toate condiţiile contractuale. E foarte important de menţionat că a fost primul contract din România în care nu existau devize pe obiecte ci pe grupe de operaţiuni.

Sigur, au fost lucruri dezechilibrate în aceste calcule şi au fost lucruri greu de acceptat de partea română, dar în orice contract există dezechilibre, iar ei voiau să lucreze, nu să stea. Pe unele segmente într-adevăr au exagerat, pe altele au lăsat-o mai jos. Un lucru e cert: am plătit jumătate din suma iniţială şi nu avem nici un sfert din autostradă pentru că am plătit dobânzi şi penalităţi. Ei au speculat la maxim maniera defectuoasă în care CNADNR a gestionat acest contract", a explicat Bota.

Ca reprezentant al noii puteri instalate la palatul Victoria, Bota a comentat destul de echivoc posibilitatea ca guvernul PSD să respecte angajamentul din programul de guvernare, prezentat de ZIUA de CLUJ, potrivit căruia, în 2020, vom putea circula pe autostradă din Cluj până la Vama Borş. „Conform unei celebre reclame de la un Campionat Mondial de fotbal, dacă vrei, poţi!", a comentat Bota.

 

Comenteaza