Nu Iohannis o va demite pe Kovesi, ci Tăriceanu | Editorial de Rareş Bogdan

Planul e măreț. Oricât de aiuritoare ar fi ca argumentație morală, cele mai negre scenarii devin credibile, căci pentru demiterea lui Kovesi, Lazăr și ulterior Horodniceanu se va investi totul.

Tăriceanu este pregătit să devină președinte interimar, iar în această calitate nu va avea decât trei interdicții: nu poate adresa mesaje de interes național Parlamentului, nu-l poate dizolva, nu poate iniția referendum. Deci va putea face lobotomie DNA-ului. Totodată, „colegul" Dragnea va scăpa de interdicția de a fi membru al Guvernului având condamnare. Iar dacă vrea, va putea fi uns împărat pe viață, va putea trece chiar la mahomedanism, ca să aibă 4 soții. Și va fi iertat, căci poporul își va aduce aminte că e pacifist: nu dorea demiterea lui Kovesi, nu știa de OUG 13, iar lui Șerban Nicolae i-a ordonat săși lege cățeaua.

Desigur, mai trebuie să-l suspende pe Iohannis. Nu e imposibil. Primadonele socialiste, deși bătrâne și experimentate pe lângă unitățile militare, fac totul ca să nu li se vadă sânii căzuți, și-au operat popoul cu votul și poporul, deci și-l arată ca la expoziție. De ce nu? Dacă CCR a admis sesizarea lui Tăriceanu în ciuda logicii, va valida și o eventuală suspendare a președintelui Iohannis. Pe ce motiv? Cum pe ce motiv? Așa cum s-au găsit bizarerii juridice pentru constatarea că DNA a încălcat Constituția investigând împrejurările adoptării OUG 13, se vor identifica și rațiuni pentru suspendare. Precedentul a fost creat.

Laura Codruța Kovesi putea să evite mare parte din bătuta cu strigături pe care plutonul de virgine bătrâne condus de CP Tăriceanu o administrează instituțiilor de forță. Grosul acuzațiilor de derapaj vine pe fondul rechizitoriilor pulverizate de instanțe, al existenței unor procurori a căror conduită îi califică pentru categoria de mardeiași, nu de oameni ai legii. Dar probabil că, nefiind politician, ci matematician al legii penale, șefa DNA nu avea idee cât de perversă poate fi retorica unei clase de înavuțiți care se închină la merțane și devin pioși când poporul le sărută ghiulul. Nu s-a așteptat la ditamai crocodilul.

Procurorii asupra cărora planează suspiciunea de prostie sau ticăloșie trebuiau scoși cu șuturi în fund din DNA, deoarece de credibilitatea acestei instituții, a luptei împotriva corupției depinde chiar viitorul acestei tărișoare, că ne place sau nu. Nu sunt vorbe mari. Atâta vreme cât în România nu există competiție, ci clientelă, iar miliarde de euro sunt drenate în buzunare de partid, atâta vreme cât selecția elitelor se face după criteriul slugărniciei nu vom fi decât un breloc la cureaua unor imperii. Nu vom putea emite pretenția să fim considerați oameni, de vreme ce ne lăudăm că avem degetele mari de la picioare opozabile.

Lipsa de discernământ mediatic a șefei DNA, care repet, poate avea explicații obiective, a furnizat muniție unor moftangii care nu s-au așteptat la o asemenea pleașcă. Kovesi ar fi trebuit să știe că, într-un proces, discreditarea martorilor este o tactică de succes. Dar nu și-a imaginat că se va ajunge aici. Astfel, pare să nu aibă importanță că proporția de achitări e în limite admise, că mii de acuzații de corupție sunt validate de judecători, dacă vectori importanți de imagine, ca Olguța sau Orban, pot ieși public pentru a arăta cu degetul spre repetenții DNA. Câtă frustrare o fi în mintea a mii de procurori care-și văd munca aruncată în aer din cauza unor uscături!

Dacă n-ar fi existat nicio fisură în rechizitorii, mare parte din orgile lui Stalin, arma lui Tăriceanu, ar fi fost considerate pistoale cu apă. O sesizare la CCR privind oportunitatea anchetării tehnice a OUG 13 ar fi fost de un ridicol absolut pentru mult mai mulți români. Totodată, țara n-ar fi acum în situația ca ministrul Justiției să poată avea suspiciuni rezonabile care să-i justifice oarecum acțiunea de forțare a demisiei Laurei Codruța Kovesi și a lui Augustin Lazăr.

Iar cu puterea absolută pentru care muncește zilnic PSD nu luptă nimeni. Opoziția e praf: PNL nu e în stare să-și tempereze orgoliile și să strângă rândurile, iar scenariul scindării pe axa PDL chiar nu este o fabulație. USR nu are cadență, are limpezimea unui drogat pus să sculpteze boabe de orez, Cioloș este respins de liberali ca și când le-ar fi furat butelia - chiar dacă nu poți contesta că sforarii PNL au parțial dreptate. Cel puțin parțial. PMP-UNPR e aproape crăpat pe linia Steriu, iar singura arhitectură politică serioasă, UDMR, încălzește ceaunul să-i facă lui Dragnea, undeva prin vară, gulyasul vieții lui.

Tancul roșu merge senin înainte, întinerit sub sloganul dezrobirii de sub orânduirea crudă și nedreaptă a DNA. În PSD nu există niciun scandal real, e doar cabaret, căci cine mișcă, mișcă-n brișcă. Monolitul are un azimut: să-și scape pielea. Și foarte probabil, planul va reuși. Există o singură necunoscută care poate întoarce planul din capul înfierbântaților. Dar despre această „necunoscută", în zilele următoare...

(editorial publicat iniţial în Evz)