Covrigii lui Grindeanu sau ce nu înţeleg PSD-iştii

L-au scos la pensie pe Iliescu, dar au rămas prizonieri dogmei comunistoide a „bunicuţei”. Nu e de mirare, aşadar, că nu pricep de ce românii apără justiţia în stradă, dar nu s-au revoltat când le-a ciuntit Boc salariile.

Asta era, zilele trecute, dilema unui oarecare deputat PSD - cum de ies acum sute de mii de români în stradă împotriva unei ordonanţe de, nu-i aşa, largă respiraţie intelectuală, dar n-au ieşit atunci când le-a înfulecat Boc un sfert din salariu. Sigur, emanaţia creierului deputăţelului cu pricina se voia a fi o (ineptă) demonstraţie a faptului că ăia de se încăpăţânează să „reziste" musai sunt manipulaţi, organizaţi, dacă nu chiar finanţaţi de noul duşman de clasă întruchipat în mintiuca lui Dragnea&Co de multinaţionale.

Exact în aceeaşi logică de sorginte iliesciană se încadrează şi roboţelul teleghidat Sorin Grindeanu, care, de câte ori se scapă vorbind la vreun microfon, o ţine gaia-maţu` cu covrigii (a se citi salarii şi pensii mărite, iertăciuni de taxe ş.a.m.d.) pe care, în mărinimia sa, guvernul pe care (chipurile) îl conduce i-a azvârlit în populaţie. În aceeaşi gaşcă a încorsetaţilor mintal se înscrie şi ăla de se plângea că guvernul, vezi Doamne, din largul buzunar al lui Grindeanu, le-a plătit studenţilor clujeni călătoria gratuită cu trenul să vină la Bucureşti să-l huiduie.

Ce par incapabili să înţeleagă PSD-iştii este că românii nu mai pot fi cumpăraţi cu covrigi. E drept, mai sunt unii, îi vedeţi seară de seară în faţa palatului Cotroceni (zilele trecute am întrebat doi PSD-işti cu oarecare greutate în partid dacă sunt mândri că sunt apăraţi de unii care fac naveta zilnic de la mormântul lui Ceauşescu la protest şi au început să râdă). Dar proporţia acestora în marea masă a populaţiei e evidenţiată de raportul de forţe dintre apărătorii din stradă ai guvernanţilor şi adversarii corupţiei.

Sigur, dacă mobilizează tot activul de partid şi recurge şi la metoda aplicată în oraşul Olguţei cu aducerea la manifestaţie cu arcanul a angajaţilor din instituţiile statului, Dragnea poate scoate un milion de oameni în stradă. Dar câţi susţinători adevăraţi, din suflet au PSD-iştii şi cine sunt ei se vede seară de seară peste drum de Cotroceni.

Ce nu înţeleg PSD-iştii este că românii nu ies în stradă pentru covrigi. În decembrie `89 nu s-a strigat „Vrem banane!". Oamenii n-au ieşit în stradă ca să ceară prosciutto în loc de salam cu soia. Şi nici de-atunci încoace n-au făcut-o. În afara mitingurilor organizate de sindicate (inclusiv veritabilele războaie civile ale minerilor), românii au ieşit spontan în stradă pentru principii. Au ieşit împotriva neocomuniştilor la celebra Golaniadă, au ieşit pentru apărarea Roşiei Montane, pentru apărarea lui Raed Arafat, pentru (cine şi-ar fi imaginat) apărarea dreptului la vot al românilor din diaspora, împotriva corupţiei care ucide după Colectiv sau acum pentru apărarea justiţiei de „ciuma roşie".

Şi, totuşi, ar putea veni replica, de ce ar trebui neapărat să înveţe ceva PSD din asta, atâta vreme cât, promiţând covrigi, a obţinut în 11 decembrie a doua cea mai mare victorie din istoria sa? Pentru că, de fapt, în 11 decembrie PSD n-a obţinut nicio victorie. Pentru a te putea lăuda că ai obţinut o victorie trebuie să învingi pe cineva. Or, în 11 decembrie, PSD n-a învins pe nimeni, pentru simplul motiv că n-a avut un adversar. „Adversarii" PSD de la ultimele alegeri parlamentare au fost un PNL care, dacă ar fi să cităm o celebră remarcă cinică a unui sinistru şi defunct personaj, ar trebui amendat de Sanepid pentru că umblă pe stradă neîngropat şi un USR care nici până în ziua de azi n-a depăşit nivelul de glumă politică.

Dacă mai era nevoie de un motiv pentru care Grindeanu trebuie să plece din palatul Victoria (dacă golănia cu OUG 13 nu era de ajuns), atunci ăsta este: faptul că, în calitate de trompetă a şefului său de partid, Grindeanu continuă să-i ia pe români de proşti, încercând să-i cumpere cu covrigi.

Poate găsesc PSD-iştii, printre ei, pe unul care înţelege totuşi că, fără autostrăzi, România nu poate ieşi din secolul XX, că poate ar fi vremea ca un clujean să poată ajunge la Bucureşti, cu trenul, în opt ore, ca pe vremea locomotivelor cu aburi, nu în 11 ca acum, că e nevoie să reparăm şcolile în ruină care, totuşi, încă funcţionează şi nu să promitem noi şcoli la hectar după modelul stahanovist al sălilor de sport ale lui Adrian Năstase şi că, în general, dacă vrem să avem bani de covrigi, inclusiv sau mai ales pentru pensionarii de la Cotroceni, trebuie, mai întâi, să producem banii ăştia investind în infrastructura atât de necesară funcţionării normale a ţării şi oferind tuturor, inclusiv multinaţionalelor, cele mai bune condiţii pentru a investi, a face profit şi a plăti, ca urmare, taxe şi impozite.