Anul electoral 2012. Câteva posibile explicaţii FOTO

Fără îndoială, 2012 poate fi caracterizat ca fiind cel mai încărcat an electoral din ultimii 10, în decurs de 6 luni românii fiind invitaţi la urne să îşi aleagă reprezentanţii locali, judeţeni şi naţionali dar şi să decidă în privinţa continuării mandatului preşedintelui.

Practic, în 2012, toate instituţiile naţionale alese ale prin vot direct au trecut printr-un proces de validare electorală (ale cărui concluzii nu au fost întodeauna clare şi lipsite de echivoc).

Fără a avea pretenţia de a epuiza într-un articol tot ceea ce s-a întâmplat în decursul acestui an sau de a oferi explicaţii exhaustive, voi încerca să caut „adevărul" din spatele statisticilor electoral, testând anumite răspunsurii sau explicaţii dar şi propunând alte întrebări asupra a ceea ce s-a întâmplat în 2012. Toate datele analizate aici provin din sursele oficiale ale celor trei procese electorale (www.beclocale2012.ro, www.becreferendum2012.ro, www.becparlamentare2012.ro), fiind accesibile practic oricui doreşte să le exploreze.

Alegerile locale. Altfel decât în 2008.

Prezenţa la vot la alegerile locale din 2012 a fost de 56,3%, superioară celei din 2008, de 50,6%. Plusul de prezenţă nu are nici o explicaţie regională extrem de solidă. Practic, în toate judeţele a existat, la localele din 2012, o participare mai mare cu 3%-16% mai mare decât în 2008. Harta de mai jos ne arată variaţia de participare la nivel judeţean. Dar ceea ce e mai interesant, dincolo de plusul de peste 5% (explicabil din punctul meu de vedere mai degrabă prin refluxul românilor aflaţi la muncă în străinătate decât prin miza politică mai ridicată) este reducerea semnificativă a discrepanţei dintre mediile rural şi urban. Dacă în 2008 ecartul rural-urban în privinţa prezenţei la vot era de circa 20% (circa 61,3% la sate şi 40,8% în oraşe, conform ultimului buletin de prognoză BEC), în 2012 prezenţa a fost ceva mai echilibrată, 64,2% în mediul rural şi 50,0% în mediul urban.

Rezultatul votului, a fost analizat doar prin cumularea voturilor pentru cele două alianţe (sub diferitele forme sub care au apărut) obţinute pentru consilieri judeţeni şi cei ai CGMB, pentru a evita contextualitatea celui local, care face ceva mai greu posibilă agrerarea voturilor şi evaluarea votului politic. Datele au indicat clar o orientare majoritară spre Uniunea Social Liberală, care, ca alianţă cât şi ca partide individuale, a strâns 50,4% din voturi, în timp ce PDL a obţinut doar 21,5%. PPDD s-a situat pe poziţia a treia, cu 9,1% iar UDMR a completat lista partidelor ce au trecut de pragul de 5%, cu 5,1% din voturi.
În tabelul de mai sus sunt trecute scorurile obţinute de principalele partide şi alianţe pentru Consiile judeţene în cele 8 regiuni de dezvoltare ale României. Am considerat oportun să prezint datele raportat la electoratul total şi la cel fără electoratul partidelor ce reprezintă etnia maghiară, un artificiu matematic, fără nicio conotaţie segregaţionistă, determinat doar de performanţa relativ mică a celorlalte partide în rândul acestei etnii.

Care e bazinul electoral al principalelor partide, aşa cum reiese el din votul pentru consiliile judeţene? O analiză la nivel rezidenţial ne indică, la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare, o cotă electorală cuprinsă între 33,6%, în Centru şi 58% În Sud-Vest. Dar daca eliminăm din calcul votul pentru partidele maghiare, observăm că votul pentru USL, la nivel regional, variază între 46% şi 58%. Moldova, altădată fief PSD, pierde poziţia de regiune fruntaşă a votului pentru USL, fiind devansată de regiunile de Sud şi de Bucureşti-Ilfov, fost fief al PDL dar totuşi unde, în 2008, PSD, PNL şi PC cumulau aproape 49% din voturi.

PDL obţine cel mai bun scor în Sud dar o analiză mai atentă ne indică performanţe mai bune în regiunile ardelene Centru şi Nord-Vest, cu scoruri de peste 28%. Cu toate acestea, ecartul faţă de 2008 dintre regiuni a scăzut considerabil. Cea mai slabă performanţă a PDL este obţinută în Bucureşti, scorul obţinut în 2008 fiind practic dublu (34,4%). PPDD nu fluctuează foarte mult la nivel regional, variind de la 7,8%, în Nord-Vest la 11,1%, în Sud-Est. În cazul UDMR, aşa cum era de aşteptat, bazinul electoral este concentrat în regiunile Centru şi Nord-Vest.

Mediul rezidenţial , altă dată un puternic factor explicativ al votului pentru PSD dar şi pentru PNL, nu mai e de data asta atât de influent. Practic, la alegerile pentru Consiliile judeţene şi CGMB, scorul USL (50,7%) în rural a fost cu doar 0,6% mai mare decât cel scos în urban (50,1%). Prin alianţa a două partide cu profiluri electorale diferite, rezultanta poate fi uşor înşelătoare daca vom extrapola rezultatele la nivelul partidelor. Ca atare, concluziile nu pot fi atribuite nici PSD, nici PNL, nici celorlalte partide componente, ele fiind caracteristice doar alianţei în ansamblul ei.
În schimb, PDL a obţinut un scor semnificativ mai bun în mediul rural (24,1%) decât în urban (19,2%), o mutaţie importantă în rândul electoratului PDL. Şi UDMR obţine (în mod firesc, aş spune, ţinând cont de distribuţia etniei maghiare) 5,4% în rural şi 4,8% în urban. În schimb, PPDD obţine un scor mai bun în urban (9,9%) decât în rural (8,2%).

Dacă adâncim analiza votului rezidenţial, luând în calcul gradul de dezvoltare al localităţilor rurale, aşa cum e el defint printr-un indice de dezvoltare a comunelor de către Dumitru Sandu în "Dezvoltarea comunelor din Romania", INS, SAS, iulie 2009, observăm o asociere ridicată a prezenţei la vot cu gradul de dezvoltare locală.

De asemenea, observăm că votul pentru USL descreşte odată ce creşte gradul de dezvoltare a comunelor iar votul pentru PDL rămâne relativ constant. În schimb, dacă ne raportăm la electoratul ne-maghiar, efectul scăderii USL în mediul rural e atenuat, deoarece electoratul maghiar e plasat în regiuni cu o pondere mai mare a comunelor mediu dezvoltate şl dezvoltate. Similar, USL scade uşor în oraşele mediu dezvoltate şi dezvoltate pentru a creşte în Bucureşti, PDL are un scor mai mare atât în oraşele sărace cât şi în cele dezvoltate dar scade semnificativ în Bucureşti. PPDD are performanţe mai ridicat în mediul urban sărac şi mediu dezvoltat iar UDMR are un scor mai mare în zonele dezvoltate, fie ele urbane sau rurale.

Cum s-a votat în judeţul Cluj? Aproape la fel...

Prezenţa la vot în judeţul Cluj a fost de 53,2%, sub media naţională dar peste cea din 2008 (46,6%). La nivel rezidenţial, ca în situaţii întregii ţări, a existat o disproporţie de participare între comunele sărace, unde prezenţa la vot a fost de 71% şi mediul urban mare, cu o prezenţă medie de 47,9%. În municipiul Cluj-Napoca, participarea a fost de 48,1%. Cele mai mare prezenţe la vot s-au înregistrat în comunele Valea Ierii (85,9%) şi Mărişel (85,3%) iar cele mai mici în Căşeiu (47,7%) şi municipiul Turda (45,9%).

Votul, la nivel rezidenţial, indică un comportament relativ similar celui naţional. Scorul USL scade odată cu creşterea gradului de dezvoltare al comunelor, crescând în schimb scorurile PDL şi UDMR. În mediul urban, PDL e mai puternic în oraşele sărace (Huedin) şi dezvoltate (Cluj-Napoca) dar mai slab în cele mediu dezvoltate (Gherla, Câmpia Turzii, Dej, Turda). În aceste oraşe, PPDD are cea mai bună performanţă electorală.

În loc de concluzii, alegerile locale din 2012 au anunţat atât „deznodământul", rezultatul votului de la alegerile parlamentare, dar şi mutaţii semnificative în rândul electoraratelor, diferenţe tradiţionale de mobilizare şi specificităţi ce ar fi trebuit, au fost sau n-au fost luate în considerare în valurile electorale ce au urmat.

Călin MOLDOVAN - sociolog