ANALIZĂ | Sistemul prezidențial, o piedică în parcursul democratic al Turciei

Instaurarea unui sistem politic neadecvat realității politice poate avea efecte negative asupra parcursului democratic al Turciei, chiar reversul acestui deziderat.

de Ovidiu Lungu (politolog) | via OBSERVATOR INTERNAŢIONAL

Chemați la urne în vederea modificării constituției, cetățenii turci au pledat cu o majoritate de 51,37% pentru un sistem prezidențial, în defavoarea sistemului parlamentar actual. Revizuirea constituției prevede mai multe modificări aduse prerogativelor puterii executive și puterii legislative, printre care: desființarea postului de premier; acordarea unor prerogative vaste președintelui republicii; formarea cabinetului de către președinte; instaurarea funcției de vicepreședinte al republicii; limitarea controlului parlamentar prin excluderea posibilității de a monitoriza membrii cabinetului și de a iniția moțiunea de cenzură etc. Revizuirea mai cuprinde numirea de către președinte a 4 judecători din totalul de 13 ai instanței supreme din statul turc.

Sistemul prezidențial este caracterizat printr-o separație rigidă a puterilor în stat. Prin urmare, puterile nu se pot demite reciproc. Totodată, sistemul presupune un executiv monocefal, reprezentat de președinte. Președintele numește și revocă membrii cabinetului său, conduce politica externă, este șeful armatei etc. Într-un astfel de sistem, șeful statului se bucură de prerogative vaste, de aici și denumirea sa, „prezidențial".

Înlocuirea sistemului politic necesită o analiză mult mai atentă, care trebuie să aibă în centrul atenției, înainte de toate, consolidarea democrației. Prin urmare, instaurarea unui sistem politic neadecvat realității politice poate avea efecte negative asupra parcursului democratic al țării, chiar reversul acestui deziderat. Instaurarea unui sistem prezidențial nu este o idee tocmai bună în contextul Turciei de astăzi. Modelul care se dorește a fi implementat este un hibrid care sporește atribuțiile președintelui față de modelul standard prezidențial. De asemenea, pot fi remarcate mai multe aspecte din realitatea politică ce vor face deficitară funcționarea sistemului prezidențial precum: regimul politic, sistemul de partide, cultura politică etc. Toate aceste deficiențe vor conduce la sporirea puterii președintelui, care oricum este sporită în comparație cu puterea unui președinte dintr-un sistem prezidențial clasic.

O primă piedică în implementarea sistemului este regimul politic. Conform indexului Freedom House, care măsoară nivelul democrației statelor lumii, pe baza drepturilor politice și a libertăților civile, Turcia este o democrație în tranziție (stat parțial liber). Pentru a funcționa eficient, sistemul prezidențial necesită un regim democratic bine conturat. În caz contrar, sistemul va funcționa defectuos, fiind ineficient. Mai mult decât atât, funcționarea defectuoasă a sistemului poate îngreuna sau stopa parcursul democratic al țării și chiar să dea naștere unui regim nedemocratic, autoritar. O situație asemănătoare este des întâlnită în America Latină.

Un alt aspect ce face problematică funcționarea sistemului prezidențial în Turcia este sistemul multipartid pe care îl întâlnim în legislativ și care afectează funcționarea sistemului politic de tipul celui prezidențial. Acest lucru se datorează faptului că în cadrul legislativului acced mai multe partide (mai mult de două partide), iar cu cât acced mai multe partide, cu atât este mai dificilă conturarea unei majorități. Fragmentarea politică de la nivelul legislativului și lipsa unei majorități clare va spori rolul președintelui, iar balanța se va inclina în favoarea executivului. Această problemă este des întâlnită în sistemele prezidențiale din America Latină, unde rolul președintelui este sporit ca urmare a instabilității politice din legislativ.

În sistemul politic american, un sistem prezidențial clasic, la nivelul legislativului întâlnim un sistem bipartid, lucru ce permite conturarea unei majorități clare în legislativ. Astfel, prin prisma unui legislativ cu o majoritate bine evidențiată și un executiv la fel de bine conturat, puterile se află pe poziție de egalitate una în raport cu cealaltă, asigurându-se contrabalansarea puterilor (Checks and Balances). De asemenea, nici un sistem bipartid nu este indicat Turciei, având în vedere regimul politic și cultura politică.

Cultura politică este un alt aspect ce va face deficitară funcționarea sistemului prezidențial în Turcia. Turcii dezvoltă o cultură politică dependentă, pe alocuri parohială. Aceștia sunt adepții unei conduceri puternice, cultură ce s-a dezvoltat de-a lungul istoriei sub monarhia absolutistă (Imperiul Otoman) și ulterior sub regimul nedemocratic ce a succedat monarhia. Astfel, turcii tind să acorde aceluiași partid atât puterea legiuitoare, cât și puterea executivă, lucru ce va afecta buna funcționare a sistemului și va concentra toată puterea în mâna unui singur partid.

Desfășurarea scrutinului parlamentar și prezidențial în aceeași zi, așa cum prevede revizuirea constituției, va facilita și mai mult acest lucru. Cu alte cuvinte, va fi asigurat un mediu propice dezvoltării unui regim nedemocratic, autoritar, pentru că, așa cum afirmă Montesquieu, „cel care deține puterea tinde să abuzeze de ea". Sistemul prezidențial, pentru a funcționa în parametrii optimi, necesită o cultură politică bine dezvoltată, caracterizată prin participare. Spre exemplu, în SUA, cetățenii americani au o cultură politică participativă bine dezvoltată, aspect ce contribuie la buna funcționarea a sistemului prezidențial. În cadrul alegerilor, americanii tind să delege cele două puteri, legiuitoare și executivă, unor partide diferite. Astfel, cele două puteri vor avea culori diferite, întărind contrabalansarea reciprocă a puterilor în stat (Checks and Balances).

Turcia trebuie să-și continue parcursul democratic și să aibă în centrul atenției consolidarea democrației, care trebuie să fie un obiectiv primar și prioritar tuturor celorlalte. În contextul politic actual, pentru consolidarea democrației, Turcia are nevoie de un sistem politic parlamentar sau semi-prezidențial, cele două asigurând un mediu mult mai favorabil consolidării democrației. Un sistem politic prezidențial nu este benefic Turciei contemporane, deoarece țara nu este pregătită să asigure un mediu propice funcționării eficiente a unui astfel de sistem, iar implementarea defectuoasă a sistemului poate avea consecințe grave asupra parcursului democratic al țării.