Superstiţiile din Ardeal cu privire la sărbătoarea Sfântului Andrei VIDEO

Sărbătoarea Sfântului Andrei era asociată în trecut cu apariţia strigoilor. În urmă cu sute de ani, fetele nemăritate obişnuiau să îşi pună sub perne 41 de boabe de grâu pentru a-şi visa ursitul în noaptea de dinaintea sărbătorii.

„În Transilvania sunt prea puţine superstiţii legate de de Sfântul Andrei, superstiţii sunt mai multe în localităţile din Vechiul Regat. Se credea că în noaptea care a trecut (de dinainte de Sfântul Andrei -n.red) ies strigoii din morminte şi că se bat între ei, se spunea că iau limbile meliţelor şi se bat până se omoară", a declarat etnologul clujean Ioan Toşa.

Oamenii se fereau de strigoi cu ajutorul usturoiului. „Se credea şi că strigoii fac rău oamenilor, în cazul celor care se transformau după înmormântare pentru că neamurile nu au respectat datinile. Românii credeau că se pot apăra de strigoi cu ajutorul usturoiului pe care îl mai foloseau şi de Sfântu Gheorghe. Cu usturoiul zdrobit se ungeau ferestrele şi uşile", a explicat etnologul.

Chiar şi aşa, superstiţiile în ceea ce priveşte noaptea premergătoare Sfântului Andrei au dispărut din Ardeal. „Obiceiurile existat probabil şi în Ardeal, doar că au dispărut din cauza convieţurii cu conaţionalii de altă religie. Şi catolicii credeau în strigoi în noaptea de întâi noiembrie", a adăugat Ioan Toşa. Una dintre credinţele pe care le aveau oamenii de Sfântul Andrei le privea pe fetele nemăritate. Acestea îşi puneau sub pernă 41 de boabe de grâu pentru a-şi visa viitorul soţ.

„Şi aici e o problemă. De ce căutau fetele să îşi găsească ursitul? Pentru că se credea că ceea ce e ursit nu poate schimba nimeni, pentru că în acea perioadă ele nu se căsătoreau din dragoste, ci din voinţa părinţilor. Atunci fetele căutau să-şi facă ursita, să vină viitorul soţ la ele fără să ţină cont de socotelile părinţilor. Pentru fete mai puţin conta bogăţia, ci ele îşi căutau un băiat frumos", a spus Toşa.

Concepţiile despre frumuseţea femeilor şi a bărbaţilor erau diferite în urmă cu sute de ani faţă de cele din prezent. „Concepţia despre ceea ce înseamnă băiat frumos era diferită faţă de prezent. Un băiat frumos era cel ce ştia să cântă, să joace, era harnic şi sănătos, iar fata frumoasă era mare, grasă, albă sau roşie la faţă. Fata trebuia să fie femeie în putere ca să poată munci la câmp", a precizat etnologul clujean.