REPORTAJ Acolo unde talentul îşi găseşte glas şi publicul se simte liber

Numeroasele facultăţi din Cluj-Napoca aduc anual nu doar simplii studenţi, ci şi numeroase talente cu spirit artistic, tineri plini de pasiune, îndrăgostiţi de muzică mai tare decât de orice altceva. Mulţi dintre ei încearcă să-şi croiască un drum în cariera muzicală, iar o parte au reuşit să o facă prin intermediul Acoustica, proiectul muzical care a prins viaţă prin Adrian Pop în 2012. Având o fire modestă, dar extrem de deschisă, acesta obişnuia să cânte la chitară într-un bar de rock de pe strada Piezişă, unde şi-a făcut "o gaşcă sănătoasă de prieteni cheflii şi amuzanţi" şi unde a început apoi să organizeze concerte.

"La prima seară de concerte pe care am organizat-o îmi amintesc că am avut emoţii imense. Era prima dată când organizam ceva şi trebuia să mai şi cânt, deci eram într-o situaţie delicată, însă spre surprinderea mea, pe lângă vocea minunată a solistei Sorina Puiac, au venit şi alţi timizi: "pot să cânt şi eu?". Singurul merit al meu în Acoustica a fost faptul că am stat şi am observat. În acel moment am ales să nu cânt şi sa mă dedic acestui proiect. Din ce vedeam, erau o mulţime de oameni doritori să cânte într-un spaţiu organizat, dar nu le dădea nimeni acea şansă", spune Adrian, organizatorul serilor de Acoustica.

Este alături de oamenii emoţionaţi din spatele microfoanelor, ascunşi după chitare sau călărind pe cajon, iar în acelaşi timp are grijă ca totul să meargă ca pe roate, de la calitatea sunetului, la lumini. Din acest motiv, Adrian nu are o viziune exactă asupra felului în care arată o seară de Acoustica din perspectiva spectatorului, însă are o viziune cât se poate de clară asupra ceea ce se întâmplă în backstage, departe de ochii publicului.

"Ceea ce se întâmplă în backstage la Acoustica este un loc unde, prin sugestii sau prin decizii personale, fiecare încearcă mai mult sau mai puţin să facă un proiect muzical cu o persoană sau cu mai mulţi instrumentişti, vocalişti. Este o chestiune destul de dinamică. Dacă cineva doreşte să facă solistică pentru un anumit grup, pur şi simplu se întâmplă natural. Te trezeşti că brusc, apar voci noi şi după câteva ediţii se integrează atât de bine, că nici un mai ştii când au apărut. Teodora Neagu vine cinci ediţii şi cântă singură, după care îşi găseşte chitarist din interiorul grupului şi, mai mult, după câteva săptămâni este invitat şi Ovidiu Crişan să li se alăture", povesteşte Adi.

Conceptul Acoustica a devenit repede unul dintre evenimentele preferate ale iubitorilor de muzică bună, însă Adrian a dorit să rămână în umbră. Tot ce se petrece la Acoustica stă sub semnul creativităţii şi a dinamismului. Locaţia a fost mutată deja de câteva ori, nimic nu este strict, totul se schimbă, totul este o improvizaţie, un spectacol în care spectatorii pot deveni solişti, instrumentişti, atâta vreme cât dau dovadă de talent şi spontaneitate.

„Multă lume percepe greşit. Nu suntem o trupă. Suntem o multitudine de grupuri care cântă fiecare ce vrea şi face ce îi place. Nu am impus niciodată un playlist sau o anume structură a grupurilor, însă am mai sugerat, cu succes, câte ceva. Componenţa grupului de artişti este în continuă creştere şi schimbare. Situaţie reală: mă duc la concert la Sorina Puiac şi aud o voce cântând lângă mine. Ce crezi că fac? Îi sugerez că ar putea cânta cu cineva din grup. Uite aşa apare o nouă trupă, o nouă voce. Aş dori să schimb percepţia unora cum că suntem exclusivişti, pentru că nu reflectă adevărul despre noi. Primim pe oricine este capabil să se integreze într-o comunitate şi are dorinţa să cânte. Dacă eşti amator, haide la spectacol, caută-l pe unu` cu pălărie care se fâţâie pe lângă mixer (n.red. organizatorul Adrian Pop) şi spune-i că vrei să cânţi. Vei avea şanse mari să-ţi gaseşti locul printre noi", spune deschis Adi Pop.

Pe Teodora curiozitatea a dus-o întâia oară la Acoustica în urmă cu un an. A început prin a cânta singură, dar între timp, împreună cu alţi instrumentişti de la serile Acoustica, şi-a format trupa Self-Ish, iar de atunci nimic nu o poate convinge să nu cânte în acest proiect, nici măcar micile probleme de sănătate care mai apar uneori.

"Prima oară am urcat pe scenă cu emoții, cu versuri și acorduri uitate. Acum avem mai multă încredere. Cel mai mult îmi place faptul că fiecare dintre noi am progresat mult de când cântăm constant în fața publicului. Asta ne-a maturizat din punct de vedere muzical și ne-a făcut să ne mai rafinăm stilul, să învățăm melodii noi și să lucrăm. Acoustica este un eveniment perfect pentru muzicienii începători, dar și pentru cei cu experianță care caută un loc în care să se simtă bine, alături de vechi și noi prieteni. Atmosfera este prietenoasă, oamenii sunt calzi și vin cu plăcere la o seară cu mulți oameni talentați, fiecare cu stilul său", a spus Teodora Neagu, voce şi chitară în trupa Self-Ish.

Natif este de fiecare dată una dintre cele mai aşteptate trupe ale serilor Acoustica, deoarece cântăreţii fac totul cu atât de multă pasiune, încât de multe ori solistul trupei ajunge să cânte pe mese.

"Acoustica reprezintă cea mai mare oportunitate pe care o pot avea tinerii artişti clujeni care vor să ia contact cu publicul şi să îşi prezinte creaţiile muzicale. Proiectul Acoustica oferă cadrul perfect în care un artist debutant, şi nu numai, poate să iasă în faţa lumii şi în care acesta are ocazia de a interacţiona cu alţi artişti, aceste aspecte având un impact pozitiv asupra dezvoltării şi afirmarii sale", spune Andrei Crecan, solistul trupei Natif.

Adrian le este recuoscător tuturor cântăreţilor care au urcat pe scenă la Acoustica fără să ceară vreo răsplată materială. Mai mult, aceştia se susţin reciproc şi dau dovadă şi de mult altruism, fiind un model pentru comunitatea tânără din Cluj.

„Apropos de susţinere, un alt acoustic şi prieten drag, Gabi Nagy, văzând că încerc să construiesc un cajon pentru a-l pune la dispoziţia trupelor la concerte, a cumpărat el unul şi l-a lăsat, anonim, în faţa uşii mele. Am rămas profund impresionat. Ideea acestui proiect este de a creea un spaţiu propice de exprimare pentru tinerii cu talent muzical, însă drumul este unul anevoios şi avem nevoie de susţinere. Le mulţumesc membrilor Acoustica. Plăcerea lor de a cânta este singurul lucru care ne ţine împreună, iar restul este doar o strofă scrisă pe un şerveţel ud", a încheiat Adrian Pop.