Ozzy Osbourne în România: istoria rockului într-o seară
- Scris de Calin Poenaru
- 04 Oct 2010, 01:15
- Life
- Ascultă știrea
DISTRIBUIE
20.000 de fani sosiţi la Bucureşti din toată Europa au avut şansa de a asculta pe viu piese din colecţia de lux a muzicii rock precum „Paranoid”, „War Pigs” sau „Crazy Train”. Cei mai fericiţi, din primele rânduri, au făcut duşuri nocturne cu apa aruncată cu generozitate din găleţi şi cu spumant din furtunul mânuit cu dexteritate de „Regele Rockului”.
Ozzy a surprins ca de obicei: a intrat pe scenă mult mai devreme decât se aştepta lumea, cu un sfert de oră înainte de 20:00. În consecinţă, culoarele de acces au fost luate brusc cu asalt de mii de fani nerăbdători să îl vadă, iar organizatorii s-au văzut depăşiţi de afluxul de spectatori.
Spiritul Black Sabbath şi-a făcut simţită prezenţa prin „Paranoid”, „War Pigs”, "Iron Man" şi „Fairies Wear Boots”, iar printre piese mai dure precum „I Don’t Know”, „Crazy Train”, „Shot in the Dark”, „Suicide Solution”, „Bark at the Moon” s-au trecurat balade vestite: „Mama, I’m Coming Home”, „Mr. Crowley”, „Road to Nowhere” şi "Killer of Giants". Nu a lipsit nici piesa reprezentativă de pe ultimul lui album, „Let Me Hear You Scream”, iar publicul l-a acompaniat la „I Don’t Want to Change the World”.
Frigul de afară l-a lăsat imun pe rockerul din Birmingham, care a pus mâna pe clasicul său furtun cu spumant cu care i-a gratulat periodic pe toţi cei aflaţi în faţa scenei, iar apoi a lovit decisiv cu câteva găleţi pline cu apă aruncată generos în mulţime. Către final, Ozzy, cu apa curgându-i şiroaie din păr după repetatele rafale, s-a prezentat la program cu un imens steag tricolor, folosit ca accesoriu vestimentar în loc de „mantia întunericului”.
Printre îndemnuri, sfaturi şi înjurături, a gratulat permanent publicul din România: „Sunteţi cei mai buni!” şi „Vă iubesc!”. Mijlocul recitalului a fost punctat de o piesă instrumentală începută de chitaristul Gus G, dar continuată de bateristul Tommy Clufetos şi basistul Rob Nicholson, iar Adam Wakeman a abandonat constant clapele în mai multe rânduri în favoarea chitarei de acompaniament.
Publicul doritor de senzaţii tari s-a manifestat nu numai pe tot parcursul concertului, ci şi după încheierea acestuia. Unii s-au încăierat cu jandarmii, fiind săltaţi rapid de către aceştia, alţii au pornit spre centrul oraşului cu muzica dată la maximum şi cu uşile deschise la maşini, iar cei mai mulţi au invadat cluburile şi terasele de pe Lipscani, la mai multe pahare şi halbe de vorbă, până spre dimineaţă.
Sonorizarea, bat-o vina!
Deficienţele de sonorizare nu au ocolit nici concertul de la Zone Arena, după experienţe similare în România precum cele de la Guns’n’Roses, Aerosmith, Europe (Peninsula) sau Manowar (Sonisphere). Chitara-rândunică a lui Gus G nu s-a auzit grozav, iar spectatorii au fost gratulaţi de câteva ori cu microfonii stânjenitoare.
Spiritul Black Sabbath şi-a făcut simţită prezenţa prin „Paranoid”, „War Pigs”, "Iron Man" şi „Fairies Wear Boots”, iar printre piese mai dure precum „I Don’t Know”, „Crazy Train”, „Shot in the Dark”, „Suicide Solution”, „Bark at the Moon” s-au trecurat balade vestite: „Mama, I’m Coming Home”, „Mr. Crowley”, „Road to Nowhere” şi "Killer of Giants". Nu a lipsit nici piesa reprezentativă de pe ultimul lui album, „Let Me Hear You Scream”, iar publicul l-a acompaniat la „I Don’t Want to Change the World”.
Frigul de afară l-a lăsat imun pe rockerul din Birmingham, care a pus mâna pe clasicul său furtun cu spumant cu care i-a gratulat periodic pe toţi cei aflaţi în faţa scenei, iar apoi a lovit decisiv cu câteva găleţi pline cu apă aruncată generos în mulţime. Către final, Ozzy, cu apa curgându-i şiroaie din păr după repetatele rafale, s-a prezentat la program cu un imens steag tricolor, folosit ca accesoriu vestimentar în loc de „mantia întunericului”.
Printre îndemnuri, sfaturi şi înjurături, a gratulat permanent publicul din România: „Sunteţi cei mai buni!” şi „Vă iubesc!”. Mijlocul recitalului a fost punctat de o piesă instrumentală începută de chitaristul Gus G, dar continuată de bateristul Tommy Clufetos şi basistul Rob Nicholson, iar Adam Wakeman a abandonat constant clapele în mai multe rânduri în favoarea chitarei de acompaniament.
Publicul doritor de senzaţii tari s-a manifestat nu numai pe tot parcursul concertului, ci şi după încheierea acestuia. Unii s-au încăierat cu jandarmii, fiind săltaţi rapid de către aceştia, alţii au pornit spre centrul oraşului cu muzica dată la maximum şi cu uşile deschise la maşini, iar cei mai mulţi au invadat cluburile şi terasele de pe Lipscani, la mai multe pahare şi halbe de vorbă, până spre dimineaţă.
Sonorizarea, bat-o vina!
Deficienţele de sonorizare nu au ocolit nici concertul de la Zone Arena, după experienţe similare în România precum cele de la Guns’n’Roses, Aerosmith, Europe (Peninsula) sau Manowar (Sonisphere). Chitara-rândunică a lui Gus G nu s-a auzit grozav, iar spectatorii au fost gratulaţi de câteva ori cu microfonii stânjenitoare.
DISTRIBUIE
Comenteaza
