O clujeancă a fost numită “super-eroina animalelor” de către presa americană

O iubitoare de animale din Gherla a fost inclusă de către publicaţia americană, The Huffington Post, într-un top al salvatorilor de animale din Europa.

Norica Prigoană este preşedintele Asociaţiei "Hope for Animals" şi petrece cel puţin 12 ore pe zi având grijă de căţeii fără stăpân, încercând să îi scape din adăposturile în care sunt trataţi prost şi ucişi cu brutalitate şi căutându-le o familie. Numită şi "Zâna bună a animalelor", pe Norica a impresionat-o enorm povestea tristă a câinilor din adăposturile din România, lucru care a determinat-o să facă din viaţa ei de zi cu zi, o misiune de salvare a patrupedelor şi să înfiinţeze asociaţia pe care o conduce în prezent.

"Având în vedere situaţia câinilor fără stăpân din România, respectul şi dragostea faţă de ei m-a determinat să nu rămân nepăsătoare la suferinţa lor, astfel am decis să înfiinţez o asociaţie pentru protecţia animalelor. Deoarece în România sunt prea puţine persoane care doresc să muncească fără a obţine câştig de pe urma muncii lor, am considerat că până şi cea mai mică implicare a noastră, poate să schimbe ceva", a spus Norica.

Dedicaţia cu care luptă pentru aceşti câini are ecouri internaţionale. Publicaţia americană, The Huffington Post, a introdus-o într-un top al salvatorilor de animale, alături de alţi trei "eroi" din Serbia, Ucraina şi Turcia.

"Împreună cu soţul ei, Christin, această femeie, care a îndurat 15 operaţii dureroase, din cauza unor probleme medicale la picioare şi şolduri, salvează sute de câini din adăposturile din România, renumite pentru brutalitatea cu care tratează animalele, unde hrana şi apa sunt puţine, iar câinii sunt slăbiţi şi mor repede", scrie Huffington Post. Norica, însă, nu o face pentru faimă sau pentru bani, o face din empatie şi iubire pentru animalele care trăiesc în condiţii groaznice.

"Chiar dacă am fost numită "zâna bună", nu fac asta pentru publicitate sau imagine. Adăpostul de la Mihăileşti, Breasta, Bucov, Odăi sunt doar câteva dintre adăposturile publice, administrate de consiliile locale, în care câinii sunt înfometaţi, trăiesc într-o mizerie greu de imaginat, iar în final sunt ucişi cu bestialitate. Îmi este greu să vă descriu modul în care sunt ucise aceste fiinţe speciale", mai spune Norica.

Autorităţile române, indiferente la chinurile la care sunt supuşi căţeii

Autorităţile din România rămân indiferente la problemele legate de adăposturile de animale, nu există o lege clară care să le protejeze şi nu sunt aplicate pedepsele cuvenite celor care tratează animalele cu cruzime. Ajutorul pentru necuvântătoare vine din ţări ca America, Germania, Belgia, Austria şi Anglia.

"Dacă nu ar exista donaţiile primite de la iubitorii de animale sau diferite fundaţii de protecţia animalelor din UK, America, Germania, Belgia şi Austria, nu am avea posibilitatea să întreţinem şi să salvăm un număr atât de mare de animale fără stăpân. Din România nu primim niciun sprijin de la autorităţile locale, sunt foarte puţine persoane fizice sau juridice care apreciază munca noastră şi, uneori, fac mici donaţii. Toate aceste abuzuri şi abandonul ar putea să fie oprite printr-o lege foarte clară, lege care să se şi aplice în acelaşi timp, atunci când există sesizări privind cazurile de maltratare, abandon sau ucidere. Din păcate, la noi există o lege destul de neclară, care însă are articole care ar putea să fie aplicate în situaţiile enumerate mai sus, dar legea privind protecţia animalelor nu prea este luată în considerare de către instituţiile abilitate să o aplice. Uneori legea nu este nici măcar cunoscută. În funcţie de gravitatea faptei, ar trebui să se aplice sancţiuni de la amendă, până la pedeapsa cu închisoarea", spune "super-eroina animalelor".

Străinii se arată mai interesaţi decât românii în ce priveşte adoptarea unui câine de la noi din ţară. Asta se întâmplă cu majoritatea patrupedelor pe care le salvează Norica. În momentul de faţă, oferirea unei vieţi mai bune pentru aceste animale este ocupaţia zilnică a ei.

"După ce sunt tratate şi pregătite să se integreze cu uşurinţă într-o familie, căutăm adoptatori, în special externi. Avem un număr important de câini adoptaţi în UK, Elveţia, Germania, Austria şi Italia, câini care trăiesc o altă viaţă, în familiile celor care au ales să-i adopte. Îmi dedic minim 12 ore pe zi, pentru ei, asta însemnând 8 ore în adăpost şi alte 4 ore cu ei la operaţii sau tratamente la cabinete veterinare".

Cea mai mare satisfacţie după o zi întreagă petrecută în preajma animalelor este fericirea şi viaţa nouă pe care căţeii o găsesc în familiile care îi adoptă, o misiune îndeplinită, până acum, cu succes.