O altfel de educaţie: capoeira Angola şi percuţie afrobraziliană

Clujeanul Bogdan Rakolcza a refuzat să-şi folosească talentul şi creativitatea după cum i-au dictat alţii, a refuzat să fie corporatist la o firmă de succes din Germania, iar acum îşi trăieşte viaţa după bunul plac, înconjurat de muzică, capoeira Angola, de oameni liberi şi de energie pozitivă.

Afară termometrele coboară sub zero grade, ninge puternic, şi simţi cum vântul îţi taie faţa. Peisajul se schimbă dintr-unul urban, modern, într-unul tot mai industrial. Ajunsă în faţa Fabricii de Pensule şi văzând construcţiile reci în care artiştii îşi desfăşoară activităţile, am ştiut: voi îngheţa de frig aici! Mă întâlnesc cu Bogdan care mă conduce în sala în care se desfăşoară cursurile de capoeira, percuţie afrobraziliană şi arte plastice. O sală nu foarte mare, plină de instrumente, pereţi desenaţi, pensule, fotografii, obiecte cu motive africane şi braziliene aşezate într-o dezordine care, în mod ciudat, nu e deranjantă. E o dezordine creativă. Îşi vine să apuci un instrument şi să cânţi la el, sau să pictezi ceva sau să înveţi ceva nou. Orice. Bogdan pune lemne pe foc şi în scurt timp simt cum mi se încălzesc faţa şi mâinile. Acum că am inspectat fiecare colţişor de sală şi s-a încălzit, putem sta liniştiţi de vorbă, chiar dacă privirea îmi mai cade din când în când pe câte o pereche de castaniete sau pe un detaliu etnic.

"Capitolul ăsta pe care l-am prins, de capoeira tradiţională pe care o practic este ca o artă care ne vindecă. Te învaţă să te conectezi cu animalul ăla pe care îl avem toţi bine ascuns în noi. Mai e şi dimensiunea asta că totul se integrează în muzică. Totul la bază este ţinut într-un spectru de armonie. Capoeira înseamnă să iei animalul ăla de care vorbeam şi îl pui într-un cadru în care să se dezvolte armonios, numai prin faptul că e armonie şi e muzică în jur, prin faptul ăsta animalul acela se autoeducă într-un spirit foarte înalt. Cu capoeira am început în anul doi al Facultăţii de Comunicare Vizuală şi Fotografie din Nuremberg, Germania. Un coleg făcea capoeira şi văzusem prin 2003 primele video-uri care existau pe net, despre ce e capoeira. Era capoeira modern, iar eu cum sunt foarte nesportiv de fel, am zis că nu mă bag în aşa ceva. La insistenţele prietenului meu am zis că mă duc totuşi şi muzica de acolo m-a izbit. Prima dată când am auzit muzică de capoeira a fost un şoc pentru mine. S-a lovit ceva în mine în modul cel mai adânc. Era o calitate în acea muzică, nu în sensul că artistul, muzicianul se umflă şi se crede fantastic. Era o muzică de joc, care serveşte omul. Şi eu atunci când cânt sunt în serviciul oamenilor. Eu creez starea, cadrul şi asta simţeam şi eu în muzica de capoeira", povesteşte Bogdan Rakolcza, iniţiatorul unicului proiect de capoeira Angola, percuţie afrobraziliană şi arte plastice din cluj, Cercul Întreg.

Cursurile de la Cercul Întreg sunt pentru Bogdan ca nişte întruniri de familie. Muzica şi energia creativă care se simte în aer, face adesea cursurile să se întindă pe mult mai multe ore decât era stabilit, fără ca participanţii să-şi dea seama.

„Aici e comunitatea şi familia mea. O familie care se tot lărgeşte. Locul în care ne întâlnim şi sărbătorim împreună, ne adunăm împreună, ne mai certăm, ne mai iubim, de toate. Atmosfera de la cursuri se schimbă, oscilează aşa de mult în funcţie de cine vine. De la o săptămână la alta, acelaşi curs s-ar pute să nu-l recunoşti. Prin faptul că noi încurajăm lumea să se exprime, nu ştii niciodată cine cu ce vine", spune Bogdan.

Înfăţişarea lui surprinde perfect personalitatea sa. O prezenţă boemă, interesantă, liniştitoare. Până să ajungă la echilibrul acestui stil de viaţă, tânărul s-a lovit de multe mentalităţi şi culturi. A spus nu bogăţiei financiare la timpul potrivit şi s-a îmbogăţit sufleteşte, a crescut ca om, iar acum trăieşte din muzică, din confecţionarea instrumentelor muzicale şi din capoeira.

„Trebuia să mă fac corporatist prin agenţii publicitare din Germania, dar după ce am avut primul contact real cu agenţii de publicitate, nu am mai vrut să continui în domeniu. Nu am vrut să lucrez după cum îmi dictează altul. Nu am vrut să-mi pun energia creativă în serviciul unui lucru cu care eu nu sunt de-acord. Energia creativă e foarte de preţ şi foarte puternică aşa că eu o pun în serviciul lucrurilor sănătoase pentru mediul în care trăiesc şi petru mine. Asta în ciuda faptului că banii, câştigurile financiare nu prea sunt de partea asta, sunt mai mult de partea mainstream-ului, unde se pot scoate bani din oameni", spune Bogdan.

După 17 ani de stat în Germania, a încheiat cu o lucrare de licenţă făcută în Brazilia, în fotografie despre capoeira. A stat trei luni în Brazilia, conectat foarte intens la cultura de acolo, după care s-a întors în România, unde s-a pus pe treabă.

„Am deschis Cercul Întreg chiar după ce m-am mutat în România. Venisem înapoi inspirat de Berlin unde au ei spaţiile astea convertite, industriale şi am vrut şi eu împreună cu câţiva prieteni să găsim un spaţiu industrial, să facem şi noi un atelier. În 2009 am şi început cu primul antrenament la Fabrica de Pensule".

Kora, kalimba, berimbau, instrumentele responsabile pentru armonia din viaţa clujeanului

După ce în copilărie a avut parte de o educaţie muzicală riguroasă, ca la carte, Bogdan a descoperit instrumentele de origine africană şi braziliană, iar simplitatea şi puritatea sunetului lor au constituit cu adevărat o şcoală de muzică pentru el. Aceleaşi instrumente, rar întâlnite la noi, le foloseşte la cursurile de capoeira.

„Am făcut opt ani de pian, când am fost mic. Asta a însemnat partituri cântate pe de rost, unde greşeam trebuia să repet de nu ştiu câte ori, în fiecare zi trebuia să repet. Aia numai muzică nu mai e. Eu o asociam cu un chin. Am asociat pianul cu pedeapsă. Berimbau a fost primul instrument la care am învăţat să cânt, dintre instrumentele pe care le avem aici. Instrumentul acesta este fundamentul pentru capoeira. În Africa era un instrument al ciobanilor. Am învăţat să le fac şi eu la un workshop la şcoala de capoeira. E uşor de făcut, într-o zi îl faci. E rudă cu pianul pentru că merge tot pe ideea asta de coardă lovită, dar berimbau m-a ajutat să pricep nişte lucruri despre muzică. Puritatea sunetului pe care o găseşti la berimbau, nu o găseşti la pian.

Al doilea instrument pe care am învăţat să-l folosesc, să-l repar, a fost djembe-ul. După ce am fost pentru a doua oară în Brazilia am decis să mă apuc să le repar pentru că în Cluj nu repară nimeni astfel de instrumente, iar în România suntem poate zece oameni care facem asta. A urmat kora, un instrument un pic mai complex. Este originară din Africa, are un sunet foarte liniştitor, care te aduce într-o stare de balans şi dacă e acordată calumea se poate cânta foarte uşor la ea, nu poţi să cânţi nimic greşit la ea. Îmi plac mult şi astfel de instrumente. Ar trebui să le aibă mai multă lume. Dacă stai mai mult timp cu o kalimba de exemplu, îţi faci şcoala muzicală pe ea. Nu trebuie să-ţi explice nimeni nimic. Totul e intuitiv", spune Bogdan.

Atelierul în care realizaează instrumentele este o jumătate de sală de clasă de la şcoala Waldorf. Face instrumente de mai bine de cinci ani, iar elementul special în activitatea lui este faptul că nu face lucruri de duzină, ci fiecare instrument are povestea, naturaleţea şi eleganţa sa.

Cercul Întreg a fost fondat în noiembrie 2009 şi este un proiect şi un spaţiu dedicat educaţiei complementare. Având în vedere faptul ca societatea actuală şi sistemul ei educativ au ca şi scop strict creşterea unor indivizi care să funcioneze "normal" în cadrul societăţii, dar neglijează complet particularitatea fiecăruia dintre noi, programul în Cercul Întreg se axează prioritar pe latura de expresie a individului. Expresie corporală prin capoeira Angola şi dans, expresie muzicală prin percuţie, muzică improvizată şi muzică de capoeira şi expresie plastică prin desen, modelaj şi sculptură. Orele în Cercul Întreg nu au o structură fixă, şi nu au un "profesor" care predă lucruri pe care le ştie, aşteptând ca "elevii" să imite fidel ce le-a fost predat.