Lecție de istorie și arhitectură: cartierul Gheorgheni din Cluj-Napoca

Face parte din marile ansambluri pericentrale. S-a născut pe un teren ocupat punctual de locuințe semiurbane, pe parcele generoase cu grădini sau livezi. Proiectul iniţial elaborat în 1964 (arh. Augustin Presecan - şef proiect, arh. Vasile Mitrea, arh. Aurelian Buzuloiu) a avut în atenţie doar microraioanele/complexele de locuit I şi II, finalizate în 1965.

Mai apoi, în 1969, se vor mai adăuga complexele de locuit III (arh. Augustin Presecan) şi IV-Alverna (arh. Domnica Litvin). Întregul cartier urma să găzduiască o populație de circa 30.000 locuitori, într-un număr de circa 8.900 apartamente. În rândurile ce urmează mă voi referi numai la primele două unități urbanistice, având ca centru de interes complexul comercial,,Mercur" (arh. Mircea Amitroaiei) ce va fi finalizat în 1968.

Principiile care au generat compoziţia au fost tot cele ale urbanismului funcţionalist din anii '60 ai secolului trecut. Ca şi în cazul,,Grigorescu", componenta primară va fi tot grupa de locuinţe. Şi de această dată dotările s-au distribuit echilibrat şi ierarhizat (funcţie de servirea zilnică sau periodică) oferindu-se locuitorilor două grădinițe, două şcoli, două puncte comerciale, un nucleu polivalent înglobând complexul „Mercur" şi un dispensar uman.

De asemenea, la sud de complexul de locuit II, pe versantul adiacent acestuia, s-a propus o „,grădină de cartier" (cu locuri de joacă, pavilion de lectură, amfiteatru în aer liber, unele terenuri de sport finalizată în 1970 şi diminuată după 1995 (prin realizarea spre est a unor locuinţe unifamiliale). Individualizarea grupelor de locuințe s-a făcut prin introducerea unor clădiri înalte (lame şi turnuri P+9) ce se detaşează de masa dominantă a blocurilor cu cinci niveluri.

O atenţie aparte s-a acordat axei centrale (str. Unirii) ce desparte cel două complexe de locuit, situate fiecare pe câte o terasă (cu o diferență de nivel ce variază de la 3 la 5 m). Compoziția a căutat: • să se înscrie eficient în teren (ca utilizare a diferenţelor de nivel) şi să nu anuleze cele două platouri, cel din sud (complexul II, mai înalt) fiind acuzat şi de o suită de 4+5 clădiri înalte; • să facă din taluzul de despărţire (la sud de str. Unirii) o promenadă cu o nuanțată tratare peisagistică; să evidenţieze structura funcţională (cele cinci grupe de locuinţe); să faciliteze o orientare favorabilă pentru majoritatea apartamentelor (prin modul de dispunere a blocurilor şi alegerea ,,secţiunilor"/partiurilor); • să asigure o bună accesibilitate (circulaţia auto funcţionând în sistem pieptene cu cea pietonală în cele mai multe cazuri); • să evite monotonia, desfăşurările coliniare introducând ritmul (prin dispunerea blocurilor şi mai ales a accentelor înalte). În final, densitatea brută a complexelor de locuit I şi II a ajuns la 296 locuitori/ha. Iar întreg cartierul, cele 4 complexe, se va situa ca densitate brută pe locul III după cartierele „Mănăştur” şi „Central".

Se impune şi o anumită remarcă: datorită faptului că îndesirile din anii 1970 nu s-au făcut şi aici (!) s-a ajuns la situaţia favorabilă ca măcar în acest caz să se păstreze în timp identitatea conceptului iniţial şi astfel cartierul să fie remarcat în mai multe publicaţii naţionale de specialitate.

Cartierul a fost menționat în ,,Neue Wohngebiete sozialistischer Länder/Rietdorf, Werner/Verla für Bauwesen, 1976". A fost dat ca exemplu pentru diverse criterii în: •,,Prezentare comparativă a unor ansambluri de locuinţe din România"/Romeo, Rău/C.D.C.A.S., Bucureşti, 1969; "Unităţi urbanistice complexe"/Romeo, Rău - Dan, Mihuţă/ Ed. Tehnică, Bucureşti, 1969; „Locuirea urbană”/Peter, Derer, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1985.

Fotografie / text: arh. Vasile Mitrea - Arhivă fotografică: Clujul și clujenii Din @ CLUJ-NAPOCA ÎN PROIECTE 50 de ani 1960-2010 - Carte finanţată de către Uniunea Arhitecţilor din România din Fondul Timbrului de Arhitectură.)