La 110 ani, un clujean devine cel mai vârstnic român în viață. A fost profesor timp de 43 de ani și nu a avut nicio zi de concediu medical

Iosif Rus, originar din comuna Țaga, județul Cluj, este noul deținător al titlului de cel mai vârstnic român în viață, după moartea Nojei Paladia, o femeie din Cugir care a decedat la vârsta de 111 ani.

Noja Paladia, recunoscută oficial drept cea mai vârstnică persoană din România, a murit miercuri, 16 septembrie 2026. Născută în 1915, aceasta era considerată și prima femeie supercentenară din istoria documentată a țării.

În urma dispariției sale, atenția se îndreaptă către Iosif Rus, un clujean care a ajuns la vârsta de 110 ani și a traversat unele dintre cele mai importante momente ale istoriei României.

Informația este confirmată de Gerontology Research Group (GRG), organizație care monitorizează și validează cazurile de longevitate extremă la nivel mondial.

Sursă: Gerontology Research Group (GRG)

O viață începută în urmă cu mai bine de un secol

Iosif Rus s-a născut pe 28 octombrie 1915, în localitatea Ghiolt, comuna Țaga, județul Cluj, pe atunci parte a Austro-Ungariei. A fost fiul lui Iacob Rus, născut în 1881, și al Ravecăi Rus, născută în 1883.

Primii ani de viață au fost marcați de greutăți. Tatăl său a fost luat prizonier și trimis în Siberia în timpul Primului Război Mondial, iar mama lui a murit de Rusalii, în 1918, când Iosif avea doar doi ani și jumătate. Băiatul mai avea trei frați mai mari.

Tatăl său s-a întors din Rusia în noiembrie 1918 și, ulterior, s-a recăsătorit. Din a doua căsătorie au rezultat încă doi copii. Mama vitregă a lui Iosif a murit în 1974, iar tatăl său s-a stins din viață în 1978, la vârsta de 95 de ani.

Iosif Rus a început școala primară la vârsta de șapte ani. În 1927, a fost admis la Școala Normală din Cluj, după ce a trecut un examen de admitere dificil. A studiat aici timp de trei ani, însă problemele financiare ale familiei l-au obligat să se întoarcă acasă, la Gherla, în 1930.

Și-a continuat studiile la Școala Normală de Băieți din Gherla, pe care a absolvit-o ulterior. După finalizarea pregătirii, a urmat cariera didactică.

La 1 septembrie 1938, a fost numit învățător în comuna Baciu, județul Brașov. A lucrat acolo până la 10 decembrie 1938, când și-a început activitatea la Institutul de Corecție pentru Minori din Gherla.

De la catedră, pe frontul din Crimeea

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Iosif Rus a servit în Armata Română. La 15 mai 1940, a fost concentrat la Regimentul 81 Infanterie din Dej, unde a participat la activități de instruire și a urmat cursurile unei școli de ofițeri în rezervă.

În urma schimbărilor politice din 1940, a fost trimis din nou la Baciu, unde a desfășurat activități de instruire până în 1942. Ulterior, a fost repartizat la Regimentul 95 Infanterie din Turnu Severin, cu gradul de sublocotenent în rezervă.

De aici a ajuns pe frontul de Est, în Peninsula Crimeea, unde a participat la luptele din Crimeea și Moldova. În 1943, a fost rănit în timpul confruntărilor. A fost internat mai întâi într-un spital din Nikolaev, în Rusia, apoi transferat la Spitalul Militar din București, unde a urmat tratament timp de opt luni.

După recuperare, a revenit la Regimentul 95 Infanterie din Turnu Severin. A rămas în cadrul unității până la 1 iulie 1945, când a fost lăsat la vatră.

Pentru acțiunile sale de pe frontul de Est, Iosif Rus a fost decorat cu Ordinul „Steaua României”, cu spade și panglică, precum și cu Ordinul „Virtutea Militară”, clasa a V-a.

43 de ani la catedră, fără nicio zi de concediu medical

După încheierea războiului, Iosif Rus s-a întors în învățământ. A lucrat timp de 43 de ani ca profesor, perioadă în care, potrivit biografiei publicate de Gerontology Research Group, nu a avut nicio zi de concediu medical.

Viața personală i-a adus, de asemenea, momente importante. A cunoscut-o pe Eugenia Ștefan, originară din Ocna Mureș, în perioada în care trecea prin localitate împreună cu armata. Cei doi s-au reîntâlnit după mai mulți ani și s-au căsătorit în 1954.

Eugenia avea un fiu dintr-o relație anterioară. Deși nu au avut copii împreună, Iosif Rus l-a adoptat pe băiatul soției sale. Eugenia a murit în 1988, la vârsta de 65 de ani. Fiul adoptiv al lui Iosif Rus a decedat în octombrie 2024, la 79 de ani, fiind înmormântat chiar în ziua în care tatăl său adoptiv împlinea 109 ani.

Promovat la gradul de general de brigadă la 110 ani

Pe 28 octombrie 2025, Iosif Rus a împlinit 110 ani, devenind supercentenar. Cu această ocazie, președintele României, Nicușor Dan, a semnat un decret prin care veteranul de război a fost înaintat în gradul de general de brigadă – cu o stea, în retragere.

Promovarea a reprezentat o recunoaștere oficială a serviciului său militar și a participării la luptele de pe fronturile celui de-Al Doilea Război Mondial, în perioada 1942–1945.

Iosif Rus locuiește în prezent la Gherla, județul Cluj. Potrivit Gerontology Research Group, el este cel mai vârstnic bărbat în viață din România, după moartea lui Ilie Ciocan, în vârstă de 112 ani, la 27 mai 2026.