Istoria Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga”

Odată cu Dictatul de la Viena (30 august 1940) şi cedarea Ardealului de Nord către Ungaria, Universitatea “Regele Ferdinand I” din Cluj a fost nevoită să se retragă la Sibiu, şi parţial la Timişoara.

Împreună cu ea a plecat şi o parte din personalul bibliotecii, în frunte cu directorul Mușlea, însoţind colecţiile româneşti evacuate. Restul publicaţiilor şi documentelor au rămas la Cluj, în depozitele instituţiei preluate de autorităţile maghiare. Activitatea din perioada refugiului la Sibiu este surprinsă în cateva fotografii originale, realizate de Emil Fischer în 1943, cu clădirea Liceului “Domniţa Ileana” care a găzduit universitatea şi biblioteca, cu sala de lectură şi cu biroul bibliotecarilor. Tot de atunci datează şi condica de prezenţă a personalului, prin intermediul căreia putem cunoaşte nu doar numele angajaţilor, ci şi programul lor, încorporarea unora dintre bibliotecari sau desfăşurarea de activităţi la Biblioteca Brukenthal. Aceasta din urmă, împreună cu Biblioteca “Astra”, au venit în sprijinul publicului universitar, punându-şi colecţiile la dispoziţia lui.

La Cluj, biblioteca a fost lăsată în grija lui Antal Valentiny, devenit oficial director în 19 octombrie 1940. Una dintre preocupările esenţiale, la început, a fost completarea personalului. Valentiny a reuşit să atragă importanţi specialişti şi să sporească rândurile angajaţilor, prin eforturile cărora activitatea a fost continuată. La pensionare, în vara anului 1942, lăsa o instituţie consolidată, cu peste patruzeci de bibliotecari şi peste douăzeci de servitori. Din anii următori datează fotografia de grup care îl are în centru pe Kelemen Lajos, înconjurat de personalităţi importante dintre angajaţii instituţiei: Köpeczi Sebestyén József - cel care a desenat noul ex libris al Bibliotecii -, Jakó Zsigmond, Monoki István sau Herepey Árpád. Cel din urmă a preluat conducerea în 1942, revenindu-i sarcina dificilă de a asigura supravieţuirea colecţiilor, şi chiar pe cea a colegilor şi a cititorilor în ultimii ani de război. În acest sens, a fost organizată evacuarea manuscriselor şi a unicatelor la Budapesta, în timp ce cărţile vechi şi rare au fost depuse în adăpostul amenajat la subsolul depozitului. Tot acolo trebuiau să se deplaseze în caz de alarmă angajaţii şi cititorii, urmând instrucţiunile afişate în bibliotecă şi expuse în această secţiune. Asemenea măsuri şi-au dovedit eficacitatea în octombrie 1944, când un obuz tras de trupele germane asupra Clujului a lovit acoperişul depozitului bibliotecii şi în urma suflului s-au spart mai mult de 200 geamuri. Daunele produse pot fi observate în două fotografii, dar evenimentul nu s-a soldat cu răniţi şi nici fondul de carte nu a fost afectat semnificativ.

Perioada 1940-1945.