În inima "Continentului negru". O clujeancă a făcut voluntariat la 7.000 km de casă FOTO / VIDEO

În inima
Clujeanca Marcela Câmpian, împreună cu alţi doi români - Călin Vodă şi Adrian Citu - au ajuns în toamna anului trecut tocmai în inima "Continentului Negru", în Burkina Faso. Vezi prin ce peripeţii au trecut cei trei.

 

Marcela are 36 de ani şi este din Câmpia Turzii. A terminat un masterat în Relaţii Publice şi Comunicare, iar mulţi ani a lucrat ca jurnalist şi PR. Acum, speologia, caiacul, snowboard-ul, înotul sau mountain bike-ul fac parte din "fişa postului". Puţin după anul 2002, Marcela împreună cu Călin Vodă, un pasionat al muntelui, au pus bazele unei asociaţii care organizează vacanţe active pentru copii şi adolescenţi atât în ţară, cât şi peste hotare. Marcela a prins gustul călătoriilor şi al aventurii chiar de la părinţi. La vârste fragede. Îşi aminteşte cu drag, cum timp de trei săptămâni de vară, împreună cu fratele şi părinţii ei, străbăteau ţara în lung şi lat.

Burkina Faso: voluntariat la 7000 de kilometri de casă


Marcela Câmpian a vizitat Africa împreună cu partenerul ei de afaceri, Călin Vodă şi cu bucureşteanul Adrian Citu, între 24 octombrie şi 6 noiembrie. Cei trei au plecat în Africa, în cadrul unui program al Federaţiei Nationale „Leo Lagrange" din Franţa. Federaţia organizează acţiuni de voluntariat de mai multe ori pe an şi este specializată pe educaţie nonformală. Tinerii voluntari au ales această destinaţie nu tocmai obişnuită atât din dorinţa de a descoperi o nouă cultură, cât şi din solidaritate şi nu în ultimul rând, ca să muncească la centrul de resurse şi formare pentru cadre didactice, dar şi la pepiniera unde vor fi plantaţi nişte copaci ale căror frunze vindecă malaria. Planul este ca, în viitor, fiecare locuitor din zonă să aibă un astfel de arbore acasă.


"Am plecat în Burkina pentru că nu puteam pleca în Niger. Cu şase  ani în urmă am avut şansa să cunosc Sahelul - o regiune africană cu totul specială; am plecat cu ochii închişi, fără să ştiu nimic nici despre zonă, nici despre oameni, nici despre provocări şi nici despre emoţii. Am plecat în Niger din simplul motiv că s-a putut. Şocul a fost imens şi de atunci nimic nu a mai fost la fel. Am cunoscut oameni extraordinari, am trăit experienţe unice şi am visat să mă întorc într-o bună zi". Aşa îşi descrie Marcela Cîmpian aventura în Vestul Africii.


În primele zile, Marcela a petrecut mai mult timp pe şantierele din şcoli. A jucat baschet şi rugby cu copiii de acolo, iar împreună cu profesorul francez de sport a organizat un campionat de fotbal între şcoli.

Costul transportului până în inima Africii nu e mic şi ajunge până la 1.500 euro pentru fiecare participant. De asemenea, fiecare membru al federaţiei ajută financiar comunitatea -70 euro de persoană şi alte donaţii în bunuri. De exemplu, şase biciclete aduse din Franţa urmau să le fie donate copiilor care termină gimnaziul, îşi iau examenele cu note mari şi care trebuie să meargă şapte kilometri pe joc ca să ajungă la colegiu.

 

 


Zona Roşie de Securitate: Răpiri la tot pasul


Îniţial, călătoria clujencei în Burkina Faso trebuia să aibă loc în primăvara anului trecut, însă în nordul regiunii a izbucnit un război civil. "Se trăgea haotic pe stradă", spune ea. Embargoul a fost ridicat abia în toamnă.


"Pe harta Africii este o Zonă Roşie unde ambasadele nu răspund de siguranţa ta. Noi ne-am luat ghizi şi am plect la drum. Cu tot cu adolescenţi. O noapte am dormit la Oursi şi trei nopţi la Gandefabou. Nu am simţit conflict nicăieri în comunităţile de acolo. Ba mai mult, am stat pe terasă, la bere cu localnicii. Într-adevăr, există pericolul să fii răpit şi să se ceară o răscumpărare bănească ori tot soiul de înţelegeri politice în schimbul eliberării tale", spune ea.

 


Documentar pentru National Geographic. Crocodilul de Nil - animal sacru


Marcela, Călin şi Adrian au avut şi un alt scop pentru această călătorie exotică. S-au plimbat prin deşert pe cămilă sau cu motocicleta. Au simţit gustul nisipului şi şi-au simţit pielea arsă de soarele deşertului. Şi totuşi, nu acestea au fost atracţiile majore. Rezidenţii din Bazoule, o comunitate din apropierea capitalei din Burkina Faso, Ouagadougou, au animale de companie mai puţin obişnuite: crocodilii de Nil, una dintre cele mai periculoase specii de crocodili.

Peste o sută de reptile trăiesc în lacul din sat într-o armonie perfectă cu localnicii şi mai ales cu copii din zonă. Crocodilii de Nil sunt cei mai mari din Africa, măsurând până la şase metri. Reptilele au parte anual şi de o sărbătoare numai a lor care, evident atrage foarte mulţi turişti. Acest ritual durează de peste 600 de ani. O căpetenie locală, Koud Naba, avea zona sub stăpânire, iar locuitorii au început să creadă că crocodilii de Nil erau cei care aduceau ploile sezoniere, şi că absenţa lor ducea la secetă şi foame, după cum explică Marcela.

"Crocodilii nu atacă. Nu cred că există nici măcar la nivel de legendă o astfel de întâmplare în toată istoria satului. Copiii se joacă liniştiţi cu reptilele, pe malul lacului. La început, stăteam cu ochii în patru. M-am obişnuit repede cu ei şi nu le mai dădeam importanţă nici când eram cu spatele spre crocodili. Zona de care vorbim este bine exploatată din punct de vedere turistic. Au baruri, o asociaţie înfiinţată de către tinerii din localitate, pliante şi panouri pictate de către pictorii satului înfăţişând evoluţia reptilelor...numărul turiştilor poate ajunge până la 3.000 pe an", spune clujeanca.

Albul, rege în casa africanului


În cultura africană, oaspetele este rege în casă! Cu atât mai mult cu cât este alb. Este de altfel luat şi drept referinţă la tot ceea vine dinafara "Continentului Negru". Ceea ce "albul" spune este adevărat. "Albul" inspiră încredere. Copiii şi în special bătrânii merg să ceară ajutor medical "albilor". În Burkina exită peste 63 de dialecte, iar fiecare locuitor ştie cel puţin trei, plus franceză.


Comunitatea se obişnuieşte foarte repede cu străinii. Adesea, cei ce intră primii în contact cu nou veniţii sunt copiii ori bărbaţii cu un anume statut social. Localnicii sunt obişnuiţi să stea în grupuri, tot timpul împreună, acelaşi tratament fiindu-le aplicat şi străinilor. Chiar dacă pare că eşti lipsit de intimitate, modestia şi bunul simţ al localnicilor te fac să treci peste această barieră culturală. Şi apoi, totul se compsensează cu serile de dans ad-hoc, în jurul focului.

Marcela a întâlnit două personaje importante în Burkina Faso. Laurenţiu, un român, care de trei ani locuişte pe "continentul negru" şi care este şeful laboratorului de testare al aurului din zonă. Al doilea este Ibrahim, unul dintre ghizii celor trei români, care, la puţin peste 20 de ani, a învăţat cum să împartă sărăcia. Tânărul câştigă 8 euro pe ziua de muncă dacă şi când sunt turişti. În aceste condiţii, el a luat acasă o tânără însărcinată în patru luni şi părăsită de iubitul ei de care, împreună cu prietena sa, au şi acum grijă, după naşterea pruncului.

Malarie, febră tifoidă, mâncare şi apă


"Nu poţi fi sigur chiar şi cu toate vaccinurile şi tratamentele prealabile", spune clujeanca ce s-a acomodat repede cu mâncarea din Oagadougou. Masa principală constă în orez fiert sau cus-cus şi legume proaspete. Legumele se spală întotdeauana cu apă şi înălbitor.

 

Carnea este o reală problemă. Cel mai adesea, turiştii se bazează pe ghizi când vine vorba de a alege carne pentru mâncare. Depinde de la ce animal provine, cum a fost depozitată ori cum a fost gătită. Toţi membrii familiei mănâncă din aceeaşi oală, cu mâna.


"De băut e bine să bei apă îmbuteliată. Costă un euro sticla, dar este destul de greu de găsit. Alternativa ar fi apa în pungi, apă tratată pe care o găseşti la magazinele din sat. Ei au trei tipuri de apă: cea din prima pânză freatică se foloseşte exclusiv la spălatul hainelor. Apa potabilă se găsesşte abia la 90 m adâncime însă rar se găsesc astfel de puţuri. Trebuie să fii atent. Fiecare familie are cel puţin un copil care a murit de malarie până la vârsta de cinci ani, în condiţiile în care tratamentul costă zece euro", spune ea.


Toamna, temperaturile ajung la 38 de grade Celcius ziua şi 15 grade noaptea. Din 12 nopţi, doar într-o noapte aventurierii au avut acoperiş de-asupra capului. Au dormit pe jos, în saci de dormit şi plase de ţânţari alături de localnici.


Planuri de viitor: Burkina Faso şi Niger pe cont propriu


Pe viitor, Marcela Câmpian plănuieşte încă o vizită, pe cont propriu de această dată, în Burkina Faso şi apoi, în Niger. Poate chiar în iulie anul acesta.

 

Burkina Faso este o țară localizată în Africa de Vest. Are șase vecini: Mali la nord, Niger la est, Benin la sud-est, Togo și Ghana la sud și Côte d'Ivoire la sud-vest. Burkina este împărțită în 13 regiuni, 45 de provinicii și 301 departmente. Prin Constituția din 2 iunie 1991, guvernarea este semi-prezidențială.

Comenteaza