Video Cum arăta Clujul ocupat "pașnic" de horthyști în anii 1940-1944

O imagine din acea perioadă neagră din istoria Clujului, surprinsă pe Strada Universității, în zona Cinematografului ,,Arta", arată cum trăiau locuitorii acelor vremuri.

"Probabil este vorba despre vizita vreunui oficial ungur, dar contextul politic a fost oricum unul odios. Înclin să cred că nu este vreun culoar creat pentru deportarea evreilor'', scrie autorul pe pagina Clujul și clujenii. 

Iată și o filmare inedită cu Clujul anilor '40 sub ocupație horthystă:

Filmare din anii '40 cu Clujul sub ocupatie Horthysta
by inClujulVechi

În 1940 Clujul a revenit sub suveranitate maghiară prin Dictatul de la Viena. Forțele armate ungare și germane care controlau orașul au fost respinse de trupele române și sovietice în octombrie 1944. Prin Tratatul de la Paris din 1947, Clujul a intrat din nou în componența României. După cel de-al doilea război mondial guvernul României a înființat la Cluj, împreună cu Comisia Forțelor Aliate, un tribunal al poporului, pentru a ancheta persoane suspectate ca fiind criminali de război, conform cu art. 14 din Pactul de Armistițiu cu România, potrivit Wikipedia.

Clujul avea o populație de 16.763 locuitori evrei în 1941. După ocuparea Transilvaniei de către guvernul horthyst, în 1944, evreii au fost duși în mai multe ghetouri (inclusiv Ghetoul Iris), unde au stat în condiții inumane, lipsiți de orice facilități. Lichidarea ghetoului a fost efectuată prin 6 deportări la Auschwitz în perioada mai-iunie 1944. În ciuda sancțiunilor dure instituite de administrația Horthy, mulți evrei au reușit să scape, trecând granița spre România, cu ajutorul țăranilor din satele învecinate. De aici au reușit să părăsească Europa prin portul Constanța. Alți evrei originari din țări europene au fost ajutați să se salveze și să părăsească Europa de către un grup antinazist româno-evreiesc, sprijinit de politicieni din Cluj și București. Liderul acestei rețele a fost în perioada 1943 - 1944 scriitorul Raoul Șorban, căruia i s-a decernat ulterior titlul Drept între popoare pentru eforturile sale.

După cel de-al doilea război mondial, guvernul României împreună cu Comisia Forțelor Aliate a înființat la Cluj Tribunalul Poporului din Transilvania de Nord, pentru a ancheta persoane suspectate ca fiind criminali de război, conform cu art. 14 din Pactul de Armistițiu cu România

Tribunalul din Cluj - și succesoarele sale - au condamnat 481 de persoane: 370 unguri, 83 germani, 26 români și 2 evrei. Tribunalul din Cluj a decis 100 de condamnări la moarte, 163 de condamnări cu închisoare pe viață și alte sentințe. 

Un mare număr dintre cei condamnați au fost judecați in absentia și nu și-au ispășit niciodată pedeapsa (printre cei condamnați in absentia a fost și scriitorul maghiar Albert Wass). Dintre cei condamnați la moarte, unora li s-a comutat pedeapsa în închisoare pe viață. Cei condamnați de crime de război și care au dovedit un comportament bun în închisoare, au fost în mare parte eliberați prin decretul din 1950. Restul au fost eliberați între 1962 și apoi în 1964, prin amnistiere.