CENTENAR. Orașul Unirii, ”cetatea istorică a neamului nostru”

România Mare s-a desăvârșit la 1 Decembrie 1918, în urma deciziei Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia de Unire a Transilvaniei cu Regatul României.

Succesiv, în anul 1918, provinciile Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei au decis unirea cu țara. În Basarabia, decizia populară a fost luată la Chișinău, iar în Bucovina, la Cernăuți. Atât Chișinău, cât și Cernăuți pot fi considerate capitale incontestabile pentru Basarabia și, respectiv, pentru Bucovina. A fost și cazul Transilvaniei?

În condițiile în care în Transilvania mai existau alte opțiuni, precum Cluj (cel mai important oraș al Transilvaniei), Arad (orașul în care își avea sediul Consiliul Național Român Central, care a convocat Marea Adunare Națională, în 1918), Blaj (orașul Revoluției de la 1848 din Transilvania și al Pronunciamentului de la Blaj, din 1868), Sibiu (fostă capitală a Transilvaniei și orașul în care s-a înființat ASTRA - Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român), de ce a fost ales orașul Alba Iulia pentru a se organiza Marea Adunare Națională?

Mihai Viteazul. Horea, Cloșca și Crișan

Unul dintre simbolurile cele mai puternice pe care le reprezintă Alba Iulia este Unirea Țării Românești, a Transilvaniei și a Moldovei din anul 1600, realizată de către Mihai Viteazul. Intrarea sa triumfătoare în Alba Iulia reprezintă un moment istoric, de referință pentru viitoarele generații, care au luptat pentru eliberarea poporului român și pentru unitatea sa statală. Prin reușita sa, Mihai Viteazul a demonstrat românilor din cele trei mari provincii istorice că este posibilă o unire a tuturor celor care împart aceeași limbă și cultură. Deși de scurtă durată, această unire a avut darul de a resuscita conștiința națională a românilor și a fost un reper în lupta lor pentru unitate. Mihai Viteazul avea să plătească pentru uniunea pe care a realizat-o cu viața, deoarece puterile vremii au conștientizat cât de puternic poate să fie un stat românesc unitar, consolidat în jurul unei personalități cu autoritate militară. Prin omorârea lui Mihai Viteazul, consemnăm și finalul primei uniri a celor trei provincii românești, Țara Românească, Transilvania și Moldova. Mihai Viteazul a reușit să inspire și alți luptători români pentru unificarea neamului, deoarece calea deschisă de el a arătat că se poate obține unirea, printr-un amestec de artă războinică și negociere politică.

Un alt simbol al luptei românilor pentru afirmarea drepturilor naționale care ne leagă de Alba Iulia este răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, din anul 1784. După înfrângerea răscoalei și capturarea liderilor acestora, cei trei au fost încarcerați. Crișan s-a spânzurat în închisoare, iar Horea și Cloșca au fost trași pe roată pe Dealul Furcilor (azi Dealul lui Horea) din Alba Iulia, fiindu-le aplicată cea mai grea pedeapsă prevăzută de legea din Imperiul Habsburgic. Acest eveniment de o cruzime rară a fost tratat inclusiv la nivel de presă internațională, fiind condamnată bestialitatea pedepsei aplicate liderilor răsculaților. A existat și o consecință pozitivă în urma martiriului conducătorilor răscoalei țărănești, respectiv drepturile românilor din Transilvania au fost sensibil îmbunătățite.

Parcurgând aceste etape importante din istoria Transilvaniei, ajungem să înțelegem greutatea pe care o are Alba Iulia în personificarea luptei pentru afirmarea identității naționale și pentru unitate națională. Constatăm justețea alegerii locului pentru organizarea unuia dintre cele mai mari evenimente din istoria României.

Consiliul Național Român Central: ”Cetatea istorică a neamului nostru”

Locul a fost ales de către Consiliul Național Român Central (organismul care a preluat funcția administrativă a Transilvaniei, în octombrie 1918), care în Actul Convocării numește Alba Iulia ”Cetatea istorică a neamului nostru”. Au fost organizate alegeri în Transilvania pentru a se stabili reprezentanții populației la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia într-un timp record, de mai puțin de două săptămâni.

Sărbătoarea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia a fost planificată pentru data de 1 Decembrie 1918, unde au participat 1.228 de reprezentanți aleși din diferite categorii socio-profesionale, care au adoptat Rezoluția Unirii Transilvaniei cu Regatul României, în uralele a peste 100.000 de români: ”Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.”

Desăvârșirea rolului orașului Alba Iulia în formarea României Mari este ceremonia oficială de încoronare a lui Ferdinand I și a reginei Maria, care a avut loc în Catedrala Reîntregirii. Această catedrală a fost construită la inițiativa Casei Regale a României, în perioada martie 1921 – septembrie 1922. La data de 15 octombrie 1922, în urma unei ceremonii oficiate de Patriarhul României, Miron Cristea, cei doi suverani sunt încoronați în mod oficial ca regi ai României Mari.

Așezare cu vechi tradiții de locuire, pornind de la triburile dacilor apuli, apoi trecând prin perioada romană a ridicării la rangul de Municipium Aurelium Apulense, până la titlul de capitală pentru uniunea realizată de Mihai Viteazul, Alba Iulia și-a câștigat dreptul de a organiza Marea Adunare Națională la 1 Decembrie 1918 și ceremonia de încoronare a regilor României Mari la 15 octombrie 1922. Fără îndoială, pentru toate aceste argumente istorice, Alba Iulia își merită renumele de Oraș al Unirii.