Animalele fără stăpân au o şansă în plus la o viaţă mai bună datorită ei. Tânără clujeancă pune bazele unui altfel de adăpost

Iubeşte animalele necondiţionat şi a deschis, atât pentru necuvântătoare cât şi în beneficiul oamenilor, Asociaţia iCare (Improving the Community For Animal Resque Education).

 

Aici animalele fără stăpân au o şansă reală de a duce o viaţă mai liniştită şi de a-şi găsi un adăpost, iar în acelaşi timp oamenii vor putea merge la sediul asociaţiei, începând cu 15 martie, pentru a interacţiona cu animalele casei sau pentru a-şi face un prieten nou pe care să-l adopte.

Ramona Axinte este preşedintele asociaţiei şi face ceea ce face pentru că doreşte să le ofere necuvântătoarelor o viaţă cât mai bună. De la jumătatea lunii martie, asociaţia va funcţiona la noul sediu din Chinteni Lac, locul unde va putea merge oricine pentru o zi relaxantă.

"Ne-am înfiinţat legal, cu acte în regulă acum patru luni, în 13 octombrie am făcut prezentarea oficială, iar în 1 noiembrie am avut lansarea oficială. Suntm o asociaţie multifuncţională, să spun aşa, în sensul că îmbinăm partea de animal resque cu activităţi de terapie asistată de animale. Recent am reuşit să ne găsim un sediu în care ne vom muta din 15 martie. Oricine ne poate găsi în zona Chinteni Lac, acolo este o casă mare cu poartă turcoaz, singura din zonă.

Dorim să creăm acolo un spaţiu liber, unde să vină oricine doreşte pentru a interacţiona liber cu animalele, a petrece un weekend relaxant după o săptămână obositoare la lucru, dar şi pentru a afla tot felul de informaţii legate de creşterea animalelor de companie, de dresaj, informaţii veterinare.

Noi colaborăm deja cu un cabinet veterinar, avem în permanenţă şi consiliere legală din partea unui cabinet de avocatură şi avem şi dresori asociaţi cu care lucrăm îndeaproape şi încercăm să oferim pentru publicul larg cât mai multe tipuri de activităţi, cât mai mult suport în ceea ce priveşte interacţiunea om-animal de orice fel, indiferent că doreşte cineva să adopte un animal sau pur şi simplu doreşte să înveţe cum să se apropie mai uşor de animalele din jurul lor", a spus Ramona Axinte, preşedintele Asociaţiei iCare.

Doi dihori, două pisici şi un adorabil exemplar de Schnauzer, pe nume Naga sunt animalele casei care sunt nerăbdătoare să se joace cu clujenii care doresc să meargă în vizită.

„Oamenii pot interacţiona cu animalele noastre proprii care sunt ale casei, este vorba de mascotele asociaţiei, cei doi dihori, mai avem două pisici proprii şi pe Naga, căţeluşa recent adoptată. Ele rămân acolo în permanenţă, cu ele lucrăm cu tot felul de activităţi, dar oamenii pot interacţiona şi cu animale date spre adopţie. Este atât în beneficiul omului, cât şi al animalului, deoarece animăluţele socializează, se dezvoltă armonios, iar oamenii se bucură de un moment de linişte alături de animale".

Prezenţa unui animal de companie ne ajută să trăim mai mult

A crescut printre animale de mică, iar acum simte o puternică responsabilitate faţă de necuvântătoarele neajutorate. A absolvit Facultatea de Psihologie unde s-a specializat pe terapie asistată de animale.

„Cred că, pur şi simplu, s-au aşezat lucrurile, nu am stat să gândesc foarte mult că o iau pe drumul ăsta sau pe altul. Eu văd animalele ca pe o parte din familia pe care o cresc alături de mine. Căţeluşa Naga e recent adoptată într-adevăr, însă dihorii îi am de multă vreme, masculul cel mare are şase ani deja. Pentru mine este foarte important să am animale în preajmă, să le văd pur şi simplu în casă, să le văd cum comunică între ele, să văd dihorii cum se joacă cu pisicile.

E ceva relaxant şi ştiu că mă dezvoltă personal şi eu mă dezvolt mai bine alături de ele. E bine pentru oricine să înţeleagă că este foarte importantă interacţiunea cu un animal, indiferent că e zilnică sau sporadică. Îţi aduce extrem de multe beneficii.

Deja sunt foarte multe studii pe partea de relaţie om-animal, atât psihologice, cât şi studii care au îmbinat sociologia, psihologia şi biologia şi care au arătat că oamenii care deţin animale de companie au o medie de viaţă cu aproximativ şapte ani mai lungă şi sunt oameni mult mai relaxaţi. Îţi pot schimba viaţa pur şi simplu", explică Ramona.

Fiind nişte prezenţe atât de plăcute, Ramonei nu îi este greu să aibă grijă de toate animăluţele, ci se adaptează cu uşurinţă stilului lor de viaţă, iar respectul şi afecţiunea există de ambele părţi. Căţeluşa Naga, cel mai nou prieten al Ramonei are patru ani şi a fost adoptată aproximativ în aceeaşi perioadă în care tânăra a înfiinţat alături de câteva prietene asociaţia iCare.

"Este pe Facebook o pagină numită The Bonţida Village Dogs pe care eu o ştiam de multă vreme. De când am văzut prima dată acea pagină am văzut şi anunţul cu albumul ei făcut pentru adopţie. Acum doi ani ştiam că nu am cum să iau un câine în apartament, că nu am timp şi spaţiu şi m-am gândit că va fi sigur adoptată rapid, că e un câine excepţional şi sigur nemţii vor dori să adopte un pui de Schnauzer.

Acum când am făcut asociaţia am zis că noi încă nu avem animale, dar hai, totuşi, să adunăm mâncare pentru patrupede. În momentul acela m-am gândit că mâncarea ar putea merge pentru aceşti căţei din Bonţida şi, uitându-mă pe pagină, am văzut că albumul ei este în continuare acolo. I-am contactat pe cei cu pagina de Facebook şi mi-a confirmat că este încă disponibilă pentru adopţie.

Cumva mi s-a părut că m-a aşteptat pe mine şi am adoptat-o acum pentru că ştiam că urma să ne mutăm la sediu şi o voi putea creşte aşa cum trebuie acolo. Ea a fost găsită pe stradă, în Bonţida, unde a stat cam doi ani. Era speriată la început dar s-a obişnuit foarte uşor cu mine, lucru care m-a surprins şi pe mine pentru că în Bonţida a fost ţinută foarte mult timp în lanţ, deci e un câine care în decursul vieţii a fost substimulat, nu a avut ocazia să înveţe multe lucruri.

În momentul în care am luat-o şi a fost liberă cu mine, am fost în oraş, la plimbare cu maşina şi am adus-o şi la evenimente de specialitate, s-a adaptat foarte repede şi uşor la mediu, e curioasă, e prietenoasă şi ăsta e un lucru foarte frumos la ea. Am avut noroc. Amândouă am avut noroc. E important ca lumea să ştie că dacă adopţi un câine, nu trebuie să fie neapărat pui, ci şi un căţel ajuns la maturitate poate fi dresat şi se adaptează uşor", a încheiat Axinte.

Scopul Asociaţiei iCare este dezvoltarea comunității prin consolidarea unei interacțiuni optime om-animal-mediu, în vederea atingerii și susținerii unei stări de bine bio-psiho-social, atât pentru oameni, cât și pentru animale, prin realizarea, coordonarea și promovarea acțiunilor de salvare a animalelor, activităților asistate de animale și educației.

Tinerii membri ai asociaţiei au ca obiective adăpostirea animalelor fără stăpân într-un mediu ce asigură satisfacerea nevoilor de bază (fiziologice, sociale, psihologice și comportamentale) ale acestora, în vederea adopției permanente, desfășurarea de activități și terapie asistată de animale, într-un mediu propice, cu scopul creșterii calității vieții publicului larg.