Ai fost la Untold? Află povestea Parcului Central din Cluj-Napoca

Parcul este aici de două sute de ani. A fost martorul dezvoltării periodice a orașului la aproape fiecare cinci decenii, a trecut prin două războaie mondiale, a făcut parte din două regate și apoi din trei republici și a rămas tot acolo, când mai mare, când redus, dar întotdeauna pentru vizitatorii săi. 

Locul de promenadă și de recreație de pe Dealul Furnicilor (Hangyásberek) a apărut ca idee la începutul secolului 19 și s-a concretizat în 1827, când Asociația de Binefacere a Femeilor (Jóltevő Asszonyi Egyesület) a închiriat terenul neamenajat. Peste trei ani era redat publicului sub numele de Népkert (”grădina populară”). Din 1838, activitatea Asociației de Binefacere a Femeilor este preluată de Comisia Orășenească pentru Parc. Amenajarea parcului și mărirea sa prin achiziții de noi terenuri a fost realizată prin investiții, contribuții private și chete publice. iar din 1840 au fost angajați și grădinari pentru lucrările la parc.

După mai bine de un deceniu de la încheierea Revoluției de la 1848, parcul era animat de cântecele Corului Tinerilor Comercianți din Cluj (Kolozsvári Kereskedelmi Ifjak Dalárdája), conduși de dirijorul de operă Béla Stöger.

Îngrijirea parcului revine din 1865 Asociației Parcului (Sétatér-Egylet), care se ocupă de organizarea aleilor, de săparea lacului, de construirea insulei și a pavilionului de muzică. Din 1871, Asociația de Patinaj închiriază lacul și, după șase ani, construiește pe insulă un pavilion de lemn. După încă trei ani este deschis Teatrul de Vară, astăzi sediul Teatrului Maghiar de Stat.

În 1886, intră în grija autorităților locale, care se ocupă în perioada 1896–1897 de construirea Cazinoului, a fântânii arteziene și a unui nou pavilion de muzică, după proiectele arhitectului orașului Lajos Pákey. Din toamna lui 1912, Jenő Janovics deschide un cinematograf în clădirea Teatrului de Vară.

Au urmat decenii de transformări majore în administrația locală, cu trecerea orașului la administrația română, războaiele mondiale și instaurarea regimului comunist. Parcul este „populat” după 1960 cu statui (George Coșbuc, Liviu Rebreanu, Octavian Goga, Sigismund Toduță etc). Clădirea actualului Centrul de Cultura Urbană - Casino a adăpostit, pe rând, un muzeu etnografic și o școală de arte în perioada interbelică, un restaurant și un pavilion al mostrelor textile și de încălțăminte în perioada comunistă.

După 1989, parcul primește numele de Parcul Central ,,Simion Bărnuțiu”, iar din 2010 se află printre monumentele istorice din județul Cluj. Administrația locală se implică din 2011-2012 în restaurarea clădirilor și reorganizarea parcului. Vor fi executate lucrări de refacere integrală a sistemului de alei și rigole, de pavare cu piatră cubică și de amplasare de mobilier urban, de refacere și extindere a sistemului de iluminat, de refacere a debarcaderului și de cosmetizare a arborilor. Aceasta din urmă a dat naștere protestelor, deoarece au fost afectați și distruși mai mulți copaci seculari. Clădirea Casino a fost restaurată și ea, atât la interior, cât și la exterior, pentru a se apropia de aspectul inițial. Tot atunci au fost amplasate aparate de fitness în aer liber.
În ultimii ani au fost organizate aici evenimente precum Zilele Clujului, Jazz in the Park, Tango Cazino, Bookfest, Festivalul Interbelic, dar și faimosul Untold.

În imagine se poate vedea clădirea Cazinoului în anul 1902. Sursa imaginii: Colecția Bibliotecii Județene “Octavian Goga”, Cluj / sursa text: Muzeul de Istorie a Transilvaniei