în vara trecută, la Timişoara, un interlop pe nume Cocoană a omorât un om. Cum? Aflat la volanul unui Ferrari de 400.000 Euro, cu o târfă alături (evident!) şi manelele bubuind (fireşte!), a încercat să facă o ”liniuţă” pe drumul public, dar a scăpat bolidul de sub control, a lovit un taxi şi apoi s-a urcat pe trotuar, strivind un tânăr care trecea pe acolo. Imediat, golanul şi curva au fugit de la faţa locului.
După 24 de ore, “jmekerul” s-a prezentat la Poliţie, cică ros de remuşcări. De fapt, aşa cum s-a dovedit ulterior, îşi găsise avocatul potrivit şi împinsese şpăgi “unde trebuie”, astfel încât procesul lui a ajuns la Craiova - unul dintre “sanctuarele” magistraţior corupţi - unde a fost pus în libertate, pe motiv că nu prezintă pericol social. Asta deşi mai are pe rol un proces, fiindcă a făcut zob, cu cricul, o maşină care parcase pe un loc considerat de Cocoană ca fiind pe veci al lui, iar Poliţia timişoreană îl consideră un şofer-problemă de multă vreme. în prezent, procesul e îngheţat pentru că avocaţii individului au reclamat acţiunea Parchetului ca anticonstituţională (!!!), iar ucigaşul se distrează navigând în trombă pe Bega cu o superbarcă motorizată.
Nu e prima dată când indivizi dovediţi ca periculoşi, agresivi şi tupeişti sunt lăsaţi în libertate de magistraţi. Atenţie, nu vorbim despre calitatea probatoriului întocmit de procurori, ci despre acuzaţia adusă şi de antecedente, în vederea arestului preventiv! Dacă un ins cunoscut ca fiind agresiv, violent chiar, o reală spaimă a şoselelor, despre care Poliţia spune că e o problemă, asociat în “afaceri” cu un alt interlop notoriu, poate fi lăsat liber, ai zice că avem o Justiţie de-o blândeţe divină. Din păcate, aceeaşi Justiţie se dovedeşte necruţătoare cu oameni care au comis abateri infinit mai puţin periculoase. O femeie a furat lemne şi face 8 ani de puşcărie.
O alta, acuzată că a încercat să şpăguiască o comisie de bacalaureat, este ţinută luni de zile în arest preventiv. în schimb, o haită de ţigani - pardon, rromi - care distrug secţia de Urgenţe a unui spital sunt cercetaţi în stare de libertate, iar un interlop care omoară un om cu maşina pe trotuar fiindcă “aşa a vrut muşchii săi” e tratat ca un fel de copil răzgâiat, nu ca un killer periculos! Suntem un popor vegetal, cum scria, pe vremuri, Ana Blandiana? Poate că suntem un popor de cretini, cum se frământa Marin Preda? Ce societate e asta, în care “tot victimă e bietul lup, iar mielul veşnic vinovat?” Cine ne împiedică să călcăm în picioare corectitudinea politică şi teoriile statului de drept, atâta vreme cât realitatea lumii noastre se dovedeşte a fi taman pe dos?
Fac ceva pe principiile umaniste europene, dacă ele îi permit unui nemernic să mă omoare sau să mă schilodească fără a-şi distruge şi lui viaţa prin asta! Nu sunt Iisus, deci nu iert orice! Calc în picioare teoriile care îi permit unui terchea-berchea să trăiască boiereşte fără să muncească mult şi bine, pe motiv că nu e permis să-i consider averea ca ilicită din start! Adică nu el, care oficial are un salariu mediu, trebuie să dovedească provenienţa unei averi uluitoare, ci eu trebuie să aduc dovezi că negrul nu e alb!
Ce ţara lui peşte e asta? Ce fel de oameni suntem, dacă în loc să-i punem la zid pe infractori, îi pupăm în dos? Ni se cere cumva sinuciderea în masă? Păi, să ne arate mai întâi umaniştii cei iubitori de sociopaţi cum se face, apoi decidem dacă ne luăm şi noi gâturile au ba! Stimate cititor, frica păzeşte bostănăria, nu iubirea şi toleranţa, fiindcă pentru a simţi iubirea trebuie să ai organul receptor potrivit, iar pentru a aprecia toleranţa e nevoie de bun-simţ, pe care oamenii de nimic nu le au! Există oameni inferiori, să ne înţelegem.
Atâta doar că inferioritatea nu rezidă în rasă, nici în clasa socială, nici în avere sau educaţie, ci în caractere! Fără ezitare vă spun că, dacă cel ucis la Timişoara era fratele sau copilul meu, la ora asta interlopul manelist Cocoană era schilod prin spitale, nu liber şi sfidând lumea pe Bega. Există un timp al iertării şi un timp al iubirii, dar acum ni se impune altul. Un timp al dârzeniei şi al necruţării. Cu o unică alternativă: transformarea, deplină, într-o masă de victime. Eu nu voi accepta asta. Tu accepţi?
