Restul (criza, tradiţionala grea moştenire, ghinionul violet, etc.) sunt penibile încercări de dezvinovăţire. Mi se pare aiuritor tupeul cu care domnii Băsescu şi Boc afirmă că nu există alte soluţii pentru ieşirea din criză decât lovirea bugetarilor, a pensionarilor şi a şomerilor.
Din poziţia mea de outsider într-ale economiei, dar cu bun-simţ natural, le ofer chiar acum consultanţă gratuită guvernanţilor. La vremuri excepţionale, soluţii banale şi evidente!
1. Lichidarea până şi a conceptului de clientelă politică. Pe mine, cetăţean al României, nu mă interesează câte afişe portocalii a lipit nuşcine, nu dau doi bani pe relaţiile lui X cu cutare şef din PD-L, mi se rupe cât a cotizat Y pentru campaniile PD-L şi a lui Băsescu. Aceşti oameni n-au ce căuta în funcţii gras plătite din bani publici şi nici pe lista câştigătorilor de contracte cu statul. Vreţi reduceri de personal bugetar? Voila, daţi-vă afară pilele, cel mai adesea indivizi incompetenţi, dar tupeişti!
2. îngheţarea oricărei achiziţii şi investiţii publice, urmată de analizarea “la rece” a oportunităţii fiecărei tentative de cheltuire a banului public. Fără stadioane, patinoare, portaluri de internet şi branduri turistice de milioane de euro, fără creioane la preţ de stilou Mont Blanc şi fără cazări la 5 stele pentru nimeni, tovarăşi, fiindcă vremurile nu ne permit!
3. Introducerea de urgenţă a controalelor retroactive de oportunitate. Este inadmisibil să aflăm că tocarea unor sume imense pe fleacuri a fost legală! Da, dar oportună a fost? Dar preţurile au fost cele ale pieţei? Sunt întrebări la care se poate răspunde uşor, pentru fiecare caz în parte. Unde se constată mânării, evident, se va trece la recuperarea prejudiciului. Cum? Prin justiţie expeditivă. Sorry, nu ne permitem sinuciderea colectivă de dragul unor principii valabile în alte vremuri şi, categoric, doar în alte părţi ale lumii!
4. Adoptarea de măsuri rapide pentru intrarea în circuitul economic legal a celor aproape 40% din PIB rotite de economia subterană. Cum? De pildă, prin discutarea problemei la niveluri medii şi joase cu înşişi cei care practică acest gen de economie, dublată de înăsprirea dramatică a controalelor. în completare, echivalarea evaziunii fiscale cu crima. La fel, pentru corupţia controlorilor. Nu mai putem rata ocazii, bani, timp şi speranţe doar pentru a respecta nişte principii contrare realităţilor româneşti. Se supără UE? Ieşim din UE şi cu asta basta! Avem doar de pierdut din apartenenţa la o organizaţie cu care n-avem mai nimic în comun. Dacă le sunt dragi ticăloşii de toate culorile, să-i ia la ei, nu să ne impună nouă să-i tratăm cu respect. Principiul de bază al legislaţiei româneşti trebuie să devină: nici o şansă pentru inamicii legii. Din clipa în care ai călcat strâmb devii un paria şi atât.
5. Crearea de oportunităţi nete pentru firmele care doresc să facă producţie. Am devenit o ţară de comercianţi, care-şi fură pălăria unii altora şi, mai nou, lor înşişi. Trebuie să revenim la producţie şi la export. Da, hulitul export de pe vremea lui Ceaşcă se dovedeşte a fi singura cale spre ieşirea din mocirlă!
6. Introducerea, în regim de urgenţă, a unei legi privind justificarea averilor. Nu este admisibil ca, într-o ţară unde se fură pe rupte, să prezumăm caracterul licit al averii! Cine a făcut parale cinstit nu va avea probleme în a-şi justifica bunăstarea, dar ceilalţi vor trebui să plătească pentru răul comis. Pe scurt, confiscarea averii ilicite şi condamnare penală.
7. Reintroducerea muncii obligatorii. Eşti la închisoare? Păi, munceşte, cetăţene, că n-o să te ţinem pe banii noştri! Zi mersi că n-ai avut parte de o pedeapsă conform Vechiului Testament, deci nu pretinde trai pe vătrai la bulău! Ai de plătit amenzi, taxe sau impozite şi te declari în incapacitate de plată? Poate ceri ajutor social? Mâna pe lopată şi la treabă! Anii din urmă ne-au dovedit ce catastrofe civice poate genera milostenia necondiţionată, semn că Marx nu era chiar idiot când a scris că munca îl face pe om! Deocamdată constatăm că nemunca, distracţia continuă şi drepturile exagerate creează monştri sociali.
Sigur că mai există şi alte metode de a echilibra bugetul şi a asana societatea. Ideea de bază e că vremea huzurului inept şi a destrăbălării generale s-a dus. Muncă, eficienţă, competiţie, seriozitate, disciplină, astea sunt componentele reţetei câştigătoare. Dacă le vom accepta şi aplica imediat, avem şanse mari de a scăpa întregi. Dacă nu, ţara asta nu mai merită să existe, fiindcă mărul putred nu are ce căuta în lada cu mere sănătoase. Ceea ce ştie inclusiv Traian Băsescu dar, dintr-o inerţie tipic orientală, ţine la secret. Ei, uite că putregaiul dă pe dinafară!
