Susţinătorii sistemului uninominal cu două tururi de scrutin nu pierd nici un prilej să ne reamintească faptul că acesta este practicat în Franţa, ţară cu vechi tradiţii democratice.

Acestea sunt întrebări inevitabile, pe care multi oameni – de la părintii ce-şi trimit copiii la şcoală la cei care încep cariera universitară sau la politicienii de astăzi – şi le pun. Întrebările sunt de neocolit. Răspunsurile sunt însă, deocamdată, mai curând confortabile decât lucide.

În primii săi patru ani de mandat, i-am fi găsit scuze Domnului Emil Boc – “acum învaţă” sau “decât Funar...” sau “decât PSD-ul”.Aşa era acum patru ani, aşa s-a votat – probabil - şi duminică. De ieri începând, un singur lucru se schimbă pentru Domnul Boc.

Cei 12 ani sub Funar puteau fi consideraţi, până mai deunăzi, un accident, o mică deviere temporală, un exerciţiu de amnezie indusă de ceva miros de sânge de ungur. Era vremea când destui clujeni îşi scrijeleau în suflete o Românie şi-l puneau pe Funar grănicer.

Primarul Clujului şi-a recâştigat un nou mandat, cu peste 76% dintre opţiunile exprimate, a reuşit impunerea lui Alin Tişe la conducerea Consiliului Judeţean cu un scor de senzaţie, 37%, şi domină fără drept de apel Consiliul Local Cluj, cu peste 56%, adică 16 din cei 27 de consilieri.

46,78% dintre cei cu drept de vot. Adică exact 277.955.Aproximativ 100.000 din cei peste 700.000 de locuitori ai judeţului au decis ca, vreme de patru ani, preşedinte al Consiliului Judeţean să fie Alin Păunel Tişe. Finul lui Emil Boc.