Între găsirea unui brand şi identitatea oraşului

În epoca “socialismului victorios”, personalizarea oraşului însemna, pentru mulţi edili-şefi, să aibă şi ei un pietonal, chiar dacă în unele localităţi se reducea la interzicerea circulaţiei auto la sfârşit de săptămână. Imediat după evenimentele din 1989, interesul s-a axat pe găsirea celei mai reprezentative exprimări grafice a singularităţii localităţii prin steaua sa.

în ultimii ani, unele oraşe s-au preocupat de găsirea unui obiectiv ce se vroia simbol – cazul crucii – şi care era amplasat pe un deal ca “să se vadă” (Oneşti, Cluj-Napoca). Oradea chiar a organizat un concurs de idei, în acest caz Colina urmând a găzdui un obiectiv cultural cu amprenta art-nouveau-lui. Apoi a apărut moda festivalurilor pe diverse teme (ajunse astăzi la aproape 400 evenimente!) sau zilele oraşului/satului, ce au motivaţia că ar impulsiona în mod deosebit încasările din turism (oare?!). Ideea unui brand a ajuns, cam târziu, şi la poalele Feleacului. în urmă cu câteva săptămâni, un concurs printre studenţi n-a găsit încă brandul/sloganul potrivit, în timp ce zilele oraşului s-ar putea să-şi găsească în curând o dată în calendar.

 

Oare, pentru mult trâmbiţata capitală a Transilvaniei identitatea trebuie căutată în aşa ceva? Dicţionarele ne spun că brandul este o marcă ce pune în competiţie un produs bine definit. Ne întrebăm, deci, dacă în dura rivalitate dintre oraşele ce doresc să se afirme pe plan regional sau internaţional vom avea câştig de cauză cu un brand-găselniţă (de la slogan la o imagine simbol sau...) ?! Uniunea Europeană ne atenţionează, prin diverse documente, că globalizarea, ca proces ireversibil şi lipsit de menajamente, obligă la afirmarea identităţii, calităţii şi inventivităţii. Să le luăm pe rând. în ce constă identitatea municipiului nostru?

 

Am amintit într-un articol, 27 noiembrie 2008, de atuurile naturale ce ne-ar asigura diversitatea, implicată intim şi în dinamica unui sistem. O diversitate geografică (componente, morfologie, microclimate, floră) interpretată creator generează diversitatea configuraţiilor spaţiale, a imaginilor, a modurilor de locuire şi comportament. La identitate participă, în egală măsură, momentele semnificative ale istoriei locului, valoarea regională a patrimoniului construit, tradiţia, calitatea factorului uman (de la educaţie la performanţele recunoscute, funcţiile sale în teritoriu şi altele.

 

Uniunea Europeană semnalează, însă, şi atenţia ce trebuie acordată calităţii cadrului construit şi amenajat înglobat în termenul de “baukultur” (Leipzig, 2007) ce aminteşte preocupări încă din 1990. Iar calităţile acestuia (spaţii publice, amenajări peisagere, construcţii ce înglobează valoare) determină atractivitratea, ataşamentul colectivităţii. Dacă mai adăugăm calitatea şi diversitatea locuirii, ca şi securitatea indivizilor, ajungem la atribute deosebit de importante pentru a atrage afaceri...şi o forţă de muncă creativă şi calificată şi pentru turism (Leipzig, 2007).

 

în ce priveşte inventivitatea, continua devenire a urbanului cere, mai ales în cazul depăşirii unor praguri critice, idei salvatoare. De altfel, a prelua primul inovaţia şi a o pune în practică e o garanţie a succesului. Deci, ne străduim, oare, să valorificăm potenţialul creativ al acestei urbe?