Sunt atât de fericit! Trăiesc ECO.
Nu avem guvern. În sfârșit, statul român a trecut la varianta eco: funcționează fără conducere, pe baterii de optimism și promisiuni reciclate. Eu stau liniștit în opoziție, cu AUR și USR. Unii fac opoziție guvernului, alții opoziție realității, iar eu fac opoziție tuturor, ca să nu rămân în urmă.
Economia e pe butuci. De fapt, și butucii au început să se plângă că sunt prea sus față de nivelul actual. Cursul a explodat. Leul a decis că vrea să călătorească și el prin Europa, dar fără să ne întrebe dacă avem bani de bilet. În fiecare dimineață deschid aplicația bancară cu emoția cu care deschideau strămoșii scrisorile de pe front. Inflația a crescut și ea. Nu mai cumpărăm produse, adoptăm prețuri.
Intrăm în magazin pentru un iaurt și ieșim cu un credit de nevoi personale și o lecție despre dezordinea piețelor. Iar peste toate astea, a crescut imaginea politică a făcătorilor de țâfnă. O performanță remarcabilă: țara se scufundă, dar ego-urile plutesc impecabil. Avem lideri care confundă guvernarea cu postarea și competența cu numărul de distribuiri.
Imaginea plătită aduce nervi autentici. Campaniile sunt lustruite cu milioane, iar ideile sunt lustruite cu nimic. Dacă ar exista o medalie olimpică pentru politică absurdă și scandal cu buget, am organiza festivitatea de premiere în fiecare seară.
România a ajuns singura corabie în care orchestra cântă, căpitanii se ceartă cine ține microfonul, pasagerii vând colaci de salvare pe rate, iar cei de pe punte aplaudă pentru că li s-a spus că asta înseamnă patriotism politic și procente electorale.
Dar, eu sunt fericit. N-avem guvern, avem sezon nou.
Economia cade, cursul sare, inflația aleargă, politicienii pozează, experții explică, influencerii jubilează, iar cetățeanul face calcule complexe la raft, pentru a afla dacă își permite luxul de a mânca și luna viitoare. O țară întreagă trăiește într-un experiment unic: să vedem cât rezistă o națiune alimentată exclusiv cu scandal, orgolii și comunicate de presă. Fără guvern.
Între timp, leul fuge, inflația aleargă după el, antreprenorii dau faliment, iar politicienii se bat pentru oglindă, în timp ce casa arde.
