Alin Tișe: „Poți să ții post o viață întreagă”

Dar dacă în inima ta clocotește ura, dacă invidia îți curge prin vene ca un venin dulce și perfid, atunci postul tău nu este jertfă, este doar dietă a orgoliului. Doar un cuvânt pe care îl repeți zilnic, pentru ca mintea, în mod ipocrit, să se obișnuiască cu ideea că faci un sacrificiu.

Postul nu este un sacrificiu pentru inima ta. Poți să îngenunchezi zilnic. Să aprinzi lumânări, să rostești rugăciuni, să-ți pleci fruntea până la pământ.

Dar dacă sufletul tău ridică ziduri în loc de poduri, dacă bucuria altuia te arde, dacă iertarea ți se pare o slăbiciune, atunci biserica în care intri rămâne doar clădire, iar cerul de deasupra ta doar ceva departe și neînțeles.

Dumnezeu nu stă unde îl imaginam noi. El locuiește acolo unde ura se transformă în milă, unde invidia se topește în admirație, unde veninul se preschimbă în binecuvântare.

Poți să postești de mâncare, dar mai greu este să postești de răutate. Poți să renunți la pâine, dar mai greu este să renunți la dorința de a răni. Poți să taci o zi întreagă, dar mai greu este să-ți cureți gândurile.

Adevăratul post nu subțiază trupul, ci luminează sufletul. Nu slăbește carnea, ci dezleagă nodurile întunecate din inimă. Nu te face văzut de oameni, ci te face viu în fața lui Dumnezeu.

Pentru că Dumnezeu stă adevărat în biserica tăcută dinlăuntrul tău.

Și dacă acea biserică e plină de ură, nici o lumânare din lume nu o poate lumina. Dar dacă în ea arde iubirea, chiar și fără ziduri, chiar și fără cuvinte, chiar și fără post, cerul întreg se va strecura să locuiască acolo.