Analiză The New York Times: Ţara care nu a eşuat”. Cum a devenit China o putere globală în ciuda ostilității Occidentului

China a reuşit în ultimele decenii, pe fondul scepticismului Occidentului, să schimbe modelul economic şi să devină o putere de rang mondial, scrie cotidianul The New York Times. Acum, Beijingul încearcă să ajungă pe primul loc în pofida ostilităţii Washingtonului.

În perioada incertă care a urmat decesului lui Mao, cu mult înainte ca naţiunea chineză să devină o forţă industrială şi ca Partidul Comunist să găsească o soluţie pentru remodelarea lumii, un grup de studenţi la facultăţi de economie s-au adunat într-o staţiune montană situată lângă Shanghai. Acolo, în pădurile de bambus din Moganshan, studenţii aveau o întrebare presantă: Cum va putea China să ajungă din urmă Occidentul? Era în toamna anului 1984, iar, în cealaltă parte a lumii, Ronald Reagan promitea „dimineaţă din nou în America”. Între timp, China tocmai îşi revenea după decenii de crize politice şi economice. Se înregistraseră progrese în zonele rurale, dar peste trei sferturi din locuitori încă trăiau în sărăcie extremă. Statul stabilea unde lucra fiecare om, ce producea fiecare fabrică şi care erau preţurile produselor. Studenţii şi cercetătorii care participau la Simpozionul academic al economiştilor tineri şi de vârstă mijlocie voiau activarea forţelor economiei de piaţă, dar se temeau că putea fi distrusă economia – sau birocraţii şi ideologii alarmişti care o controlau. Noaptea târziu au ajuns la un consens: fabricile trebuiau să atingă cotele stabilite de stat, dar puteau vinde orice produceau suplimentar la orice preţ doreau. A fost o propunere inteligentă şi radicală de evitare a economiei planificate şi o provocare pentru un membru de partid care era în sală dar nu avea noţiuni de economie. „În timp ce ei discutau problema, eu nu am spus absolut nimic. Mă gândeam: cum să facem acest lucru să funcţioneze?”, îşi aminteşte Xu Jing’an, care acum are 76 de ani şi este pensionar.

„Economia Chinei s-a dezvoltat atât de rapid şi atât de mult timp încât acum este uşor să uităm cât de improbabilă era transformarea ei într-o putere globală, cât de mult a fost improvizată ascensiunea şi cât era rezultatul disperării. Propunerea cu care Xu Jing’an a plecat din staţiunea montană a fost adoptată rapid ca politică guvernamentală, fiind un pas esenţial spre această transformare remarcabilă. În prezent, China este pe primul loc în lume la numărul mare de proprietari de locuinţe, la numărul utilizatorilor de Internet, al absolvenţilor de colegii şi, după unele criterii, al miliardarilor. Sărăcia extremă a scăzut sub 1%. O naţiune care era izolată şi săracă a devenit cel mai important rival al Statelor Unite după destrămarea Uniunii Sovietice”, comentează editorialistul Philip Pan, într-un articol publicat în cotidianul The New York Times sub titlul „Ţara care nu a eşuat / Occidentul era sigur că abordarea Chinei nu va funcţiona. A trebuit doar să aştepte. Şi încă aşteaptă”.

CITEŞTE CONTINUAREA ANALIZEI AICI