Actoria, ca bucătăria: "Mai tai un castravete, mai tai și-un deget, dar până la urmă iese ceva"

La cei 81 de ani ai săi, are o viaţă şi o experiență profesională de invidiat. Sâmbătă seara, a fost recompensat cu premiul de excelenţă pentru întreaga carieră în cadrul Galei Comedy Cluj. Și totuși, deși ar fi îndreptățit să se considere un artist perfect, este, chiar şi acum, în căutarea desăvârşirii.

Maestrul Victor Rebengiuc a fost şi este în continuare unul dintre numele mari ale cinematografiei româneşti. Jovial, cu zâmbetul pe buze și adoptând o atitudine deschisă, relaxată, îndrăgitul actor a relatat, la Cluj, cum a ajuns să se îndrepte spre o carieră artistică.

Primul său contact cu actoria a fost în școala medie, înainte chiar de a ști cu ce se mănâncă teatrul, când a ajuns să joace într-o piesă propagandistică, cum erau majoritatea pe vremea aceea, intitulată "Ce i s-a întâmplat lui Ghini?".

"Lui Ghini i se întâmplase că s-a dus la un doftoroi care a nenorocit-o și a venit un medic de partid care a salvat-o. Și eu jucam chiaburul ăla rău care se chinuia să nenorocească oamenii săraci. Țin minte că eram copil, aveam vreo 16 ani și mi-am făcut mustăți cu un creion dermatograf al unei colege, cu care se făcea la ochi, și după m-am spălat cu ulei, că pe atunci nu erau demachiante", a rememorat artistul.

Până în momentul respectiv, Rebengiuc nu luase deloc în considerare varianta unei cariere actoricești. Chiar mai mult de atât, nici măcar nu văzuse o piesă de teatru montată pe scenă.

"Eu am preferat, în loc să joc mingea pe maidan, să joc teatru în timpul meu liber; am făcut-o ca pe un hobby, nu mă gândeam să fac o carieră din teatru. Nici nu mă dusesem într-o sală de teatru până la ora aia, nu văzusem un spectacol de teatru. Tot ce știam era ce auzisem la radio, la teatrul radiofonic, îmi plăcea să ascult piese la teatru, dar într-o sală de teatru nu fusesem", a explicat el.

Destinul l-a împins însă inevitabil în direcția teatrului. În urma piesei jucate, a fost cooptat de un coleg de-al său într-un cenaclu artistic, alături de care a avut un prim turneu prin căminele culturale din București și a ajuns să joace chiar rolul principal într-o piesă asemănătoare celei cu Ghini. Abia în ultimul an de studii a început să se gândească la o carieră în teatru, la îndemnul directorului școlii tehnice în care învăța.

„Nu mă vedeam făcând teatru: eu mă pregăteam pentru o meserie tehnică. Eram la o școală medie normală, eu făceam o specializare tehnică, nu mă vedeam la teatru, până când am fost în ultimul an într-un spectacol pe care l-am jucat în fața colegilor mei de clasă. Era un spectacol cu un personaj pe care îl jucam și cu scurte dialoguri cu diverse alte persoaneje. Se numea „Nae învață carte". Era vorba de un nea Nae care era analfabet și din cauza aia încurca lucrurile: îi zicea unul băi, vezi că vine unul Yarca, cu „Y"; când venea Yarca îl întreba unde-i grecul. Directorul școlii a văzut spectacolul și m-a întrebat de ce nu dau la teatru. Și am zis că ia să dau eu testu ăsta. Și am intrat, e drept că am și reușit printre ultimii, penultimul", a povestit Rebengiuc, spre delectarea publicului.

A intrat în clasa Aurei Buzescu, de la care a învățat cum să iasă din cabotinismul în care se afla ca actor. Nu i-a fost ușor la început, însă cu ajutorul ei a reușit să devină actorul pe care îl știți cu toții.

"Prima parte a facultății a fost foarte grea. Urla tot timpul la mine, zicea "cine ți-a zis să faci asta, cine te-a învățat să faci asta?" Asta până la un moment dat, când m-am prins ce voia de la mine. Tot zicea de economie de mijloace: ai sentimentul în tine și având sentimentul ăsta îl poți exprima fără să te strâmbi. Atunci am înțeles chestia asta, că e nevoie de adevăr, că e nevoie de concentrare, de răbdare, ca să joci pe scenă. Așa, am început să ne înțelegem și ne-am înțeles foarte bine și după ce am terminat", a continuat maestrul.

De-a lungul timpului, a jucat alături de numeroși actori ai epocii de aur a cinematografiei românești și a colaborat cu regizori de excepție, printre care se numără Liviu Ciulei, Stere Gulea sau Lucian Pintilie. După terminarea cursurilor de teatru, a lucrat pentru o scurtă perioadă la Teatrul Național din Craiova, iar ulterior a fost cooptat în echipa Teatrului Bulandra din București, pe scena căruia, din 1956 și până în prezent, a interpretat peste 200 de roluri. De remarcat ar fi și rolurile sale din producțiile cinematografice, printre cele mai reprezentative numărându-se „Pădurea Spânzuraților", "Moromeții", "De ce trag clopotele, Mitică", "Niki Ardelean, colonel în rezervă", "Tănase Scatiu" și "Balanța".

Sâmmbătă, organizatorii Festivalului Internațional de Film Comedy Cluj l-au recompensat cu Premiul de Excelență pentru înteaga sa carieră, însă actorul consideră, chiar și după aproape 60 de ani de carieră, că se află încă departe de a fi ajuns un actor desăvârșit.

„Parcă e prea devreme, nu cred că pot să zic că am ajuns la nivelul de excelență, este un lucru dezirabil în continuare. Deocamdată încă aspir, să vedem deseară, poate se schimbă lucrurile, poate îmi schimb părerea în cursul zilei", a glumit actorul.

De asemenea, nu crede că ar exista nici vreo rețetă după care să se poată ghida aspiranții la o carieră actoricească: dacă e să fie, va fi.

"Este un lucru pe care urmăresc și eu să-l aflu. Dacă l-aș avea, dacă mi-aș da seama care e, aș fi perfect. Dar și eu mă străduiesc să găsesc care sunt calitățile pe care ar trebui să le aibă un actor. În primul rând, e vorba de seriozitate, de dăruire pentru această artă, nu sunt unul dintre ăia care leșină făcând actul artistic, iar după ce se trage cortina îi trebuie alt timp în care să-și iasă din personaj, să-și dea seama unde a ajuns el acuma. Nu sunt așa: s-a tras cortina, s-a terminat rolul asta e, gata. Trebuie și talent, bineînțeles. Însă talentul e înnăscut și e o calitate generală care trebuie dezvoltată. Fără talent, nu ai cum, nu ai de unde. Dacă ar exista o rețetă, ce trebuie să faci ca să fii un actor desăvârșit, aș zice că nu există și nici nu se poate face. Noi lucrăm cu aer, cu o idee, cu lucruri ireale. Chiar îmi aduc aminte disperarea mea din primii ani, când aveam textele și știam că din ele trebuie să iasă un personaj și nu știam cum să ajung eu acolo. Trebuie să vezi ce vrea personajul, cum se comportă, ce reacții are în raport cu un alt personaj, sunt o serie de lucruri pe care trebuie să le analizezi, să le cauți, să ai un personaj în cap, tot încerci să cauți să găsești și asta se întâmplă tot timpul. Mai stai în bucătărie, mai tai un castravete, mai tai și-un deget, dar până la urmă iese ceva. Nu există vreo rețetă. Ține de voință și talent. Dacă zice cineva că nu o ajuns actor că nu l-o lăsat maică-sa, atunci e clar că nu a avut talent", a încheiat el.

Trofeul de Excelență i-a fost decernat actorului Victor Rebengiuc în cadrul Galei de închidere celei de-a șasea ediții a festivalului Comedy Cluj, ce a avut loc de la ora 19:00 la cinematograful Florin Piersic.