Ultimul an cu lubeniţă de Dăbuleni

Pepenii din sud nu mai sunt o ocupaţie rentabilă pentru producătorii din Dăbuleni, necăjiţi de vitregiile vremii, dar şi de costurile mari.

Mulţi “dăbuleni” sau “bostangii”, cum li se spune locuitorilor aşezării din sudul ţării devenită faimoasă pentru pepenii cultivaţi acolo, se gândesc să renunţe de anul viitor la această ocupaţie. Pentru lubeniţele care se vând la marginea drumurilor prin cartierele Clujului, oamenii locului au mult de muncă, investiţiile sunt mari, îşi petrec vara la tarabă, departe de casă şi, aşa cum s-a dovedit anul acesta, vremea le poate da oricând toate planurile peste cap. 

 

“Am avut ploi, a bătut şi gheaţa de curând, aşa că din patru hectare cultivate am rămas cu două”, mărturiseşte Natalia Elena Anghel, producătoare din Dăbuleni al cărei stand se află la capătul străzii Dorobanţilor. Taxa de abonament de comerţ stradal pentru teren a crescut de 800 de lei, cât era în 2009, la 1.200 de lei.

 

 “Am hotărât că de la anul nu vom mai face asta. Mergem şi lucrăm în Spania şi din bani vom ridica solare. Roşiile şi fasolea pe care o cultivăm acolo se cumpără en-gros chiar de la casa omului. Nu mai vrem să depindem de vreme”, a hotărât femeia.

 

“Mulţi vând pepeni de la supermarket sau chiar din Grecia şi se laudă că ar fi din Dăbuleni”, dezvăluie o altă problemă a pepenarilor Alina Stancu, cea care vinde la standul din apropierea Pieţei Mărăşti. Are 24 de ani şi lucrează de mică la cultivarea pepenilor, ocupaţie pe care o practică şi părinţii săi, “de când se ştiu”.

 

Femeia se află la Cluj împreună cu soţul şi fetiţa lor, în vârstă de doar doi ani. “îmi place să vin să cumpăr de aici pentru că este aproape şi pepenii de aici sunt foarte buni, am luat deja de trei ori în vara asta”, declară Rodica Munteanu, o clujeancă din Mărăşti. “Când merg la supermarket am multe de cumpărat şi nu am maşină. în plus, nu îmi dă să gust ca la tarabă şi dacă nu e bun rămân cu paguba”, explică clujeanca.    

 

Cu toate acestea, oamenii nu au speranţe prea mari de profit. A fost nevoie de cheltuieli dese şi considerabile, astfel că familia Stancu a împrumutat de la bancă 24.000 de lei. în aprilie, când pepenii erau “micuţi, învăluiţi în frunze” terenurile au fost bătute de grindină. 40% din producătorii din Dăbuleni s-au ales atunci cu recolta distrusă. Au semănat din nou, însă când fructele vor fi gata de scos pe piaţă, preţurile vor fi mai mici. în urmă cu două săptămâni altă nenorocire s-a abătut peste ei.

 

“Din cauza umezelii s-a făcut un fel de mană, o boală care a acoperit toţi pepenii şi a uscat vrejii. Unii au reuşit să îi stropească şi au mai recuperat ceva, alţii au ieşit cu căruţa sau maşina să îi vândă lângă drum. Este plin de pepeni şi se dau cu 70-80 de bani kilogramul”, relatează femeia. Familia ei se va duce câteva luni în Spania, la cules de struguri şi măsline, în speranţa că îşi vor mai scoate din pagubă. Au de terminat o casă şi visează şi ei la un solar în care să poată semăna legume la adăpost de vitregiile vremii.

 

Deocamdată se vinde bine

 

“Chiar dacă unii mai iau de la supermarket, tot la noi se întorc. Avem clienţi vechi care ştiu că lubeniţa noastră e românească şi are bunătatea ei”, explică Natalia Elena Anghel . Pepenii de la standul ei costă 2,2 lei kilogramul.

 

“Dăbuleni de-ai noştri vând şi la Satu Mare, Oradea sau Târgu-Mureş. Totuşi, Clujul e cel mai bun oraş din România în care se mănâncă lubeniţă”, mai spune Natalia Elena Anghel. Nici pentru familia Stancu vânzările nu merg rău în această perioadă: din 4.000 kg aduse duminică de la Dăbuleni, familia Stancu vânduse până ieri jumătate.

 

“Criza se simte, dar, după părerea mea, omul care e învăţat să cumpere, să mănânce şi să trăiască bine tot cumpără, chiar dacă nu mai are banii de altădată”, crede Alina Stancu, convinsă că mărirea taxei pe valoarea adăugată le va face bine. “Vor creşte preţurile în magazine şi nu va mai fi chiar aşa diferenţă de preţ”, crede femeia.