Studenţia lui Cioloş „Vulpiţa", la Cluj. Relaţia cu şcoala, cu colegii şi fetele

Studenţia lui Cioloş „Vulpiţa
Un fost coleg al lui Dacian Cioloş i-a făcut portretul, pentru ZIUA de CLUJ. Lucruri interesante despre cel care săptămâna aceasta a fost desemnat premier de preşedintele Klaus Iohannis.

Ioan Gheorghe Oroian este un cadru respectat la Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV). A studiat agronomia la Cluj, a rămas în cadrul universităţii ca asistent, conferenţiar, apoi profesor. Este specialist în protecţia plantelor, predă gestiunea deşeurilor, protecţia integrată a plantelor, pesticide, protecţia mediului, managementul deşeurilor, are cursuri la Agronomie, dar şi la Horticultură, Silvicultură, Protecţia mediului.

Are un CV stufos. A adăugat la studiile iniţiale încă o licenţă, în drept, două mastere şi un doctorat. Totuşi, CV-ul său nu este nici pe departe la fel de încărcat ca al fostului său coleg de an Dacian Cioloş, premierul desemnat al României. L-am rugat pe profesorul universitar să ne facă un tablou al tânărului Cioloş, studentul venit la Cluj în 1989, de la Pericei (Sălaj), satul care a intrat în Guinness Book cu cea mai lungă legătură de ceapă.

„Un tip serios, retras. Poate prea retras"

Din capul locului, Oroian a dorit să facă o precizare: „Am văzut că se spune despre Dacian că este agronom şi e greşit. El este horticultor. Eu sunt agronom. Am fost şefi de an împreună, Dacian la Horticultură, eu, la Agronomie". Principala trăsătură pe care foştii colegi şi-o amintesc despre premierul desemnat este că era retras. Acest epitet le întrece pe altele, la fel de corecte: sobru, silitor, ambiţios.

„Am făcut multe proiecte amândoi, am fost şi în Franţa împreună, la stagii de practică, eram amândoi în consiliul studenţilor şi în senatul universităţii. Ne întâlneam periodic. Era un tip serios, retras. Poate prea retras. Nu era influenţabil. Am încercat să îl scoatem la o bere, la discotecă, la fotbal; nu venea niciodată. Îşi vedea de ale lui. Era ambiţios şi silitor, participa la toate cursurile şi seminariile, deşi acest lucru nu era obligatoriu. Se întâmpla imediat după Revoluţie şi exista un grad mai mare de libertate", şi-a amintit Oroian.

„Vulpiţa", nepotul „Vulpii"

Deşi studenţii mai retraşi sunt, de regulă, ţinta glumelor colegilor, Oroian spune că acest lucru nu era valabil şi în cazul lui Cioloş.

„Nu avea poreclă, îi spuneam cu toţii Dacian. Câteodată îl mai tachinam uşor, pe seama rudeniei cu şeful de la acea vreme al poliţiei clujene. Îi spuneam „Vulpiţa". Unchiul său, Virgil Ardelean (cel care urma să ajungă şeful unităţii cunoscute ca „doi-şi-un-sfert" n. red.), îl vizita uneori, mai venea să îi aducă pachete de acasă", a spus profesorul clujean.

Acesta a dezvăluit că Cioloş a făcut un gest elegant anul trecut, la întâlnirea de 20 de ani cu foştii săi colegi. „S-a oferit să suporte el cea mai mare parte a petrecerii. Au fost vreo 40 de oameni la masă, cred că la Gilău a fost organizată. Dacian cred că a scos din buzunar vreo 2-3.000 de euro".

L-am întrebat pe profesorul universitar care crede că va fi prestaţia lui Cioloş ca premier. „Este prea moale, în înţelesul bun al cuvântului. Nu ştiu cum va lua decizii sub presiunea majorităţii. El nu a fost niciodată omul care să spună „asta este ideea mea şi o susţin până la capăt".

Era mai mult omul medierii, cel care încerca să împace şi capra, şi varza. Eu cred că prim-ministrul trebuie să fie un om cu mână de fier. Oricum, am văzut la ultimele întâlniri că Dacian şi-a îmbunătăţit mult comunicarea faţă de cum era ca student", a spus Oroian.

Printre foştii colegi ai lui Cioloş de la USAMV circulă câteva zvonuri. Unul este că Monica Porca, fosta lui colegă de an la Horticultură, ajunsă la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, nu a fost primită niciodată de Cioloş, atunci când acesta a fost ministru. Actualul premier desemnat a ocupat această funcţie între 11 octombrie 2007 şi 22 decembrie 2008, în Guvernul Tăriceanu.

Se mai vorbeşte şi despre tenul său, pe care vărsatul de vânt a lăsat urme vizibile. Este vorba despre o suferinţă rămasă netratată în copilăria petrecută la ţară mult înainte de Revoluţie, când oamenii îşi puneau straie de sărbătoare ca să meargă la medic; şi de cele mai multe ori nu mergeau. De altfel, foştii colegi bănuiau că aceasta este cauza pentru care Dacian Cioloş era retras. „Nu ştiu să fi avut vreo iubită în timpul facultăţii", a spus Oroian.

Cine e Dacian Cioloş

Dacian Cioloş s-a născut la Zalău, în 27 iulie 1969. Studiile liceale şi le-a făcut la Liceul Agricol din Şimleu Silvaniei (actualul Liceu Tehnologic Ioan Ossian), după care a fost admis la Facultatea de Horticultură din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj, pe care a absolvit-o în 1994, devenind inginer horticultor.

După absolvirea facultăţii, a făcut studii de agronomie aprofundată, specializarea sisteme de producţie şi dezvoltare rurală, la École Nationale Supérieure Agronomique (ENSAR) din Rennes, Franţa, iar apoi, un master ştiinţific în „Economia dezvoltării agricole, agroalimentare şi rurale" la École Nationale Supérieure Agronomique şi Université Montpellier I.

A lucrat ca agroeconomist stagiar la Comisia Europeană de la Bruxelles, în cadrul diviziei de dezvoltare rurală a Direcţiei Generale de Agricultură, iar apoi devine coordonator al programelor de cooperare franco-române în dezvoltare agricolă şi rurală la Centrul Internaţional de Cooperare pentru Dezvoltare Agricolă, în cooperare cu Asociaţia Naţionala de Dezvoltare Agricolă, Franţa.

În administraţia centrală din România intră în 2005, când este angajat pe postul de consilier al ministrului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Gheorghe Flutur. În 2007 este numit subsecretar de stat pentru Afaceri Europene pentru ca, după câteva luni, să devină ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

În februarie 2010, intră în echipa Comisiei Europene conduse de Jose Manuel Barroso, în calitate de comisar pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală. Şi-a încheiat mandatul în noiembrie 2014, de atunci fiind consilier special al preşedintelui Comisiei Europene pe probleme de siguranţă alimentară.

Comenteaza