Rosa del Conte, simbol al culturii române în Italia şi fost profesor la Cluj, a murit la vârsta de 104 ani
Critic şi istoric literar, Rosa del Conte a fost o reputată profesoară italiană, membră de onoare a Academiei Române din anul 1994. A ţinut cursuri la Universitatea La Sapienza din Roma şi la Universitatea din Bucureşti.
Rosa del Conte este considerată ca fiind unul dintre cei mai importanţi eminescologi străini, autoare a unor studii ce privesc opera lui Mihai Eminescu, între care cel mai important este "Eminescu sau despre Absolut" ("Mihai Eminescu o dell‘ Assoluto", Modena, S.T.E.M., 1961), studiu apărut în România în traducerea lui Marian Papahagi.
Rosa del Conte a fost profesor universitar la Facultatea de Limba şi Literatura Română şi Filosofie din Roma începând din 1955, după ce a predat şi la Bucureşti, Câmpulung Muscel şi Cluj Napoca (1942-1948), iar apoi la Universitatea din Milano.
A tradus în limba română din Elio Vittorini, Salvatore Quasimodo, Eugenio Montale şi a tipărit în România cursuri universitare despre poezia italiană aparţinând curentului "Dulcele Stil Nou" şi despre opera lui Dante Alighieri.
În Italia, Rosa del Conte a ţinut cursuri şi conferinţe despre folcloristica şi cultura veche românească, precum şi despre poeţi ca Vasile Cârlova, Ion Heliade Rădulescu, Alexandru Macedonski şi George Coşbuc. A tradus din operele marilor poeţi români Lucian Blaga, Tudor Arghezi şi Vasile Voiculescu, oferind publicului italian ediţii însoţite de studii şi prezentări critice.
A scris mai multe articole despre literatura română în diverse enciclopedii şi dicţionare de autori.
După retragerea din activitatea de profesor universitar, Rosa del Conte s-a ocupat tot mai mult de traducerile din lirica lui Mihai Eminescu, alcătuind astfel o amplă antologie italiană.
Rosa del Conte a fost aceea care în 1956 l-a recomandat pe Lucian Blaga pentru premiul Nobel pentru literatură. Partidul Comunist a trimis doi emisari în Suedia pentru a împiedica acordarea prestigiosului premiu.
