Reportajele anului. Viaţa la MACH 2. "Te învârţi în jurul celor trei axe şi parcă ai tot cerul la dispoziţie"

Reportajele anului. Viaţa la MACH 2.
Să fii pilot de avion înseamnă să trăieşti pe muchie de cuţit. Un "la revedere" spus celor dragi poate deveni lesne un "adio". La câte avioane de luptă s-au prăbuşit, pentru că sunt prea vechi sau pentru că au lovit o pasăre rătăcită, curajul celor aflaţi la manşă este vecin cu inconştienţa.

În uniforma care ar inspira superioritate şi respect oricui, pilotul român Alin Cachiţă cunoaşte senzaţia de a face spectacol la înălţime, cu 2.600 de kilometri pe oră, adică peste Mach 2. Asta a făcut şi în cadrul Porţilor deschise de la Baza 71 Aeriană, unde spectatorii l-au primit cu aplauze şi respect.

Braşovean la origine, pilotul îţi inspiră calm şi siguranţă încă din primele secunde, dar nu ai ghici niciodată că un om, aparent simplu, are tăria sa de spirit. Şi curajul nebunesc. Duce un stil de viaţă extrem, dur, departe de cei dragi, dar care are răsplata sa, nu doar materială. Pentru pilot, viaţa în cadrul forţelor aeriene nu este doar o responsabilitate pe care o respectă cu sfinţenie, ci şi o adevărată plăcere de a încerca cele mai rapide avioane şi de a se dedica apărării naţionale.

Până să ajungă la asta, însă, a urmat cale lungă şi a fost nevoit să treacă de probe pe care nu oricine le-ar putea depăşi cu succes.

"Procesul de activitate ca pilot a început în Academia Forţelor Aeriene "Henri Coandă"de la Braşov. Practic se începe cu nişte porbe medicale. Din câte îmi amintesc eu, cam 1 din 10 persoane treceau acest test, deci nu este pentru oricine. Trebuie să fii apt, să te încadrezi într-un anumit tipar, atât fizic, cât şi psihic. Au fost probe de educaţie fizică, psihologice şi medicale", a explicat pilotul.

Lista bolilor interzise celor care vor să piloteze avioane este lungă: tulburări de personalitate, alcolism, epilepsie, anemie, ulcer, diabet care necesită medicaţie şi multe altele. De asemenea, piloţii care zboară la peste 4.500 metri altitudine se pot confrunta cu efectele hipoxiei, care constă în pierderea perspicacităţii, a memoriei, a abilităţii de a face calcule şi de coordonare. Poate să apară şi hiperventilaţia, iar anumite forţe şi mişcări complexe pot crea unele iluzii care să ducă la probleme de aterizare sau dezorientare în spaţiu.

Alin Cachiţă a condus iniţial elicoptere. A ajuns apoi să piloteze avioane de vânătoare, iar pe lângă bătrânele MIG-uri 21 a avut ocazia să zboare şi cu mai modernele F-15 şi F-16.

"Nu am cuvintele potrivite pentru a explica ceea ce simţi când eşti în aer. E o senzaţie de libertate, este singurul loc în care te poţi învârti în jurul celor trei axe şi ai parcă tot cerul la dispoziţie. Este, cu siguranţă, ceva greu de egalat", a spus pilotul.

Fiecare zbor poate fi ultimul, însă genul acesta de abordare nu se află şi pe radarul braşoveanului. Concentrarea şi încrederea sunt cea mai bună centură de siguranţă pentru el.

"Nu te gândeşti niciodată la aşa ceva. Sutem selectaţi şi cred că niciunul dintre cei care trece de selecţie nu se gândeşte la asta. Pur şi simplu nu poţi. Este obligatoriu să te concentrezi doar pe exerciţiu, pe ce anume ai de făcut şi sigur nu îmi trece prin cap altceva. Este ca un mod de viaţă pe care îl accepţi încă de la început. Sigur, oruce zbor are riscurile lui, dar prin briefing-ul pe care îl facem şi prin măsurile de securitate pe care ni le luăm în timpul misiunii, avem grijă să nu se întâmple absolut nimic. Sunt aceleaşi riscuri ca la care oricare alt zbor".

În prezent, Cachiţă este foarte încântat de misiunea de 6 luni pe care o desfăşoară la Baza 71 Aeriană de la Câmpia Turzii alături de piloţi canadieni, care a început deja de aproape o lună.

"A fost o misiune din care noi am învăţat foarte mult şi cred că şi piloţii canadieni au învăţat, pentru că sunt avioane împotriva cărora ei nu au mai avut ocazia să zboare. Avem şi noi avantajele noastre, prin faptul că suntem mai mici decât ei, suntem mai greu de văzut. Cel mai îmbucurător lucru este faptul că vorbim aceeaşi limbă şi anume limba operaţională. Aplicăm aceleaşi tactici NATO şi avem ocazia să învăţăm foarte mult de la partenerii noştri canadieni", a mai spus pilotul.

Pilotul este pregătit şi aşteaptă cu nerăbdare să facă senzaţie pe noile "jucării" F16 pentru care statul român a încheiat deja contracte. Până atunci, însă, se antrenează împreună cu piloţii canadieni, cu care deja se înţelege foarte bine, atât în aer, cât şi la sol.

 

Comenteaza