Rectorul UBB, după primul an de mandat: Am încercat ca relaţia cu oraşul să fie extrem de amiabilă. Universitatea este inima Clujului VIDEO

Rectorul Universităţii Babeş-Bolyai, Ioan Aurel Pop vorbeşte într-un interviu video pentru ziuadecj.ro, la un an de începerea mandatului său, despre implicarea universităţii în viaţa oraşului, reînnodarea relaţiilor cu instituţiile de cultură, cluburile sportive şi mediul de afaceri, protestele care au vizat evenimente sau spaţii ale instituţiei, finanţarea deficitară a educaţiei şi legislaţia precară în domeniu.

Protestele la adresa sau în sânul universităţii sunt caracteristici ale democraţiei, universitatea trebuie să-şi accentueze, pe de o parte, componenta de cercetare avansată, iar pe de altă să dezvolte o relaţie armonioasă cu „cetatea", educaţia trebuie încurajată şi financiar, nu doar verbal. Câteva din iedeile rectorului Ioan Aurel Pop, pe care le puteţi urmări într-un video interviu pentru ziuadecj.ro.

Reporter: Cum vă raportaţi la primul an de mandat ca rector al UBB, care sunt principalele plusuri?

Ioan Aurel Pop: Urmărind programul pe care l-am afişat în cadrul campaniei electorale şi apoi chiar programul rectorului care a trebuit aprobat de Senat, m-am străduit împreună cu echipa de prorectori, de decani fiind vorba de 21 de facultăţi atât de diferite, ne-am străudit să destindem astmosfera în universitate, să se poată desfăşura programul de instrucţie şi educaţie, cercetare avansată, noi fiind o astfel de instituţie, de cercetare avansată, între primele din România, să se poată desfăşura în condiţii optime, fără tensiuni prea mari, constrângeri prea mari, în contextul unei libertăţi academice, eu încercând să aplic ca istoric prncipiile fondatoare ale universităţilor, care sunt comunităţi ale egalilor, un fel de corporaţii, între studenţi şi profesori, cu toţii egali din punct de vedere al spiritului, fireşte, inegali din alte puncte de vedere, pentru a destinde a şi a crea această atmosferă de studiu şi de creaţie.

Pe de altă parte am încercat ca relaţia universităţii cu oraşul, cu cetatea, să fie extrem de amiabilă. Eu consider că universitatea este inima Clujului, toate universităţile clujene. Toţi cei aproape 100.000 de studenţi, dintre care universitatea noastră are aproape jumătate, să reprezinte într-adevăr elita intelectuală a cetăţii, dar şi o colaborare cu cetatea, nu o elită elitistă ci o elită care să îşi aducă o contribuţie efundamentală la mersul cetăţii.

Pentru aceasta am reluat raporturile cu instituţiile culturale, cu cele sportive, cu mediul oamenilor de afaceri. Fiarmonica s-a întors într-o sală care a consacrat-o, în lipsa unei săli proprii, raporturile cu cluburile sportive care au consacrat acest oraş şi care poartă numele "U", poartă brandul nostru, să fie nişte raporuri amiabile, corecte, frumoase, să punem la dispoziţie parcul acesta minunat al universităţii noastre, "Iuliu Haţiganu" tuturor studenţilor şi tututor cadrelor diactice din Cluj în primul rând dar şi celorlalţi cetăţeni ai Clujului care pot beneficia de el; de asemena să lăsăm sportivii să se antreneze în aceste parcuri, să îşi facă menirea lor, pentru că succesele acestea se răsfrâng asupra opraşului, chiar şi în ideea aceasta de a pregăti Clujul pentru calitatea aceasta, dacă o va obţine, de Capitală Culturală Europeană şi de Capitală Europeană a Tineretului, pe care a dobândi-to deja. În 2015 universităţile vor fi protagoniştii în Cluj, pentru că studenţii sunt o elită a tineretului şi atunci ei dau tonul. Atunci din acest punct de vedere am încercat foarte multe, nu am reuşit totul. Sunt foarte multe probleme care îşi aşteaptă rezolvarea şi care ţin de finanţări. Fără o finanţare corectă a învăţământului superior nu se pot obţine performanţe de nivel.

Nerealizări

Am avut vizita unor experţi ai agenţiei europene de acreditări şi de verificări, EUA, care s-au pronunţat în legătură cu structurile noastre, cu felul de a funcţiona, cu universităţile, cu departamentele şi au constat şi ei unele disfuncţionalităţi. Noi din punct de vedere al legislaţiei, al aplicării şi mai ales al precarităţii, instabilităţii legislaţiei, mai avem mult lucru. O universitate ca aceasta care are peste 42.000 de studenţi la ora actaulă, dar nici altele, nu pot funcţiona dacă nu există o stabilitate legislativă, să ştim că legislaţia este stabilită şi este validă o perioadă de timp, ca să putem verifica rezultatele ei.

Vă referiţi la legislaţia internă a universităţii?
Nu, la legislaţia internă naţională cu privire la învăţământul superior. Universitatea îşi adaptează regulamentele şi carta conform legii şi asta se poate face foarte uşor şi o facem de fiecare dată, dar este prea multă instabilitate legislativă, prea multe reforme se fac succesiv, fără să aşteptăm urmările, feedback-ul.Spuneam şi colegilor de la Iaşi, Bucureşti, Timişoara că nu mai putem propune reformă că nu avem nici măcar o formă, trebuie să avem o formă stabilă ca să putem reforma ceva. La noi totul este pe nisipuri mişcătoare. Şi din acest punct de vedere avem de suferit. Şi înscrierea în aceste mari topuri este problematică şi din acest punct de vedere. Noi nu ne putem înscrie fiind subfinanţaţi. Şi nu ne putem înscrie în condiile în care legislaţia nu este foarte clară ca să ştim pe ce mizăm.

Nu a trecut cam mult de la momentul 1989 ca să fim tot pe nisipuri mişcătoare?
A trecut, dar vedem că noi avem o societate sui generis, noi ne enervam când în regimul trecut comuniştii ziceau că e un socialism specific românesc, sau adaptat intereslor româneşti care avea sens peiorativ de fapt şi acum şi acuma şi tranziţia este una tipic românească care se prlungeşte sine die şi vrem să sensibilizăm aceste mari universităţi din România, iar universitatea noastră, ca număr de studenţi, este cea mai mare, vrem să sensibilizăm factorii de răspundere din Bucureşti despre problemele acestea şi să găsim împreună soluţii de rezolvare. În acelaşi timp discutăm şi despre descentralizare, participăm ca experţi, că noi avem experţi în toate domeniile, la toate discuţiile care frământ societatea românească, de la regionalizare la schimbarea constituţiei, oferim expertiză de toate tipurile.

Vă puteţi implica din interior...
Şi asta încercăm să facem în universitate, inclusiv accesarea de fonduri europene şi aici e o altă nerealizare, pentru că nereuşind să ne încadrăm în termenele care presupun returnarea banilor cheltuiţi pe principiul resurselor europene, granturi europene postdoctorale şi doctorale, noi nu putem să ne desfăşurăm activitatea pentru că aşteptăm banii care trebuie să vină şi ei nu vin la timp, termenul de aşteptare în medie este de 10-12 luni. În aceste condiţii noi nu putem să asigurăm calitatea. Peocuparea noastră funamentală trebuie să fie studenţii, pentru că noi existăm pentru studenţi şi ei trebuie să beneficieze în universitatea noastră, de confort intelectual şi din acest punct de vedere studenţilor să le acordăm prioritate, şi nevenind banii nu putem să ne îndeplinim această cerinţă fundamenaltă a dascălilor care există pentru studneţi, pentru instruirea lor şi chiar pentru pregătirea lor pentru cercetare, fiindcă la nivel de masterat şi de doctorat nu predomină transmiterea de informaţii şi cunoştinţe noi, ci transmiterea de tehnici pentru cercetare, noi trebuie să îi învăţăm pe studenţi să devină viitorii cercetători.

Recent au apărut mişcări de protest, la vizita fostului comisar european Gunter Verheugen, apoi "ocuparea universităţii". Cum le comentaţi?

Le comentez ca un lucru firesc, într-o societate care se autoreglează şi democratică vocile de acest gen sunt extrem de importante. Nu m-aş supăra pentru că în anumite manifestări contradictorii şi chiar antagonizante, care par la prima vedere că blochează anumite sisteme democratice, democraţia are de învăţat. Eu nu sunt de acord cu ideea că democraţia este un lucru perimat, cum susţin unii dintre aceşti protestatri şi nici cu ideea ocupării spaţiilor destinate îmvăţământului. Educaţia are un rost al ei, spaţii sunt destule; pe care ei le pot folosi pentru a-şi prezenta punctele de vedere. De aceea cred că trebuie ca societatea să aibă capacitatea să regleze aceste disfuncţionalităţi. Aceşti studenţi care s-au autointitulat mânioşi nu sunt toţi studenţi şi nu aparţin toţi UBB. Dar pe de altă parte universitatea fiind un loc al cetăţii, unde se expun exprima opinii de diferite tipuri ei sunt lliberi să şi le exprime.

Nu poate fi şi un revers al ideii enunţate, că aţi încercat să "deschideţi" universitatea; unii pot zice că dacă o dechideţi deschideţi-o cu totul...
Aici suntem şi noi pasibili de o anumită acuză, pentru că nu comunicăm întotdeauna foarte bine, nu ne prezentăm întotdeuna corect şi concret şi corect dispnibilităţile care există. De pildă aceşti studenţi nu mi-au adresat mie nicio cerere de a primi un spaţiu pentru desfăşurarea iniţiativelor lor. Au ocupat de-a dreptul un spaţiu. Dacă mi-ar fi adresat şi nu aş fi de acord, aş fi înţeles, oricum le acordăm acuma spaţiu, nicio problemă.

Care este situaţia în privinţa revendicării Facultăţii de Litere?

"Am dat mai mult un exemplu total nepotrivit (într-o declaraţie publică, n.red.) din punctul meu de vedere, pentru că Facultatea de Litere este o discuţie mai veche, care nu este însă primordială acuma, Biserica Romano-Catolică nepretinzând clădirea facultăţii, ci fiind de acord că atâta vreme cât este spaţiu de învăţământ, poate să rămână"

Problemele sunt în altă parte, de pildă la Arcalia, care este parc al Universităţii noastre, este un proces care trenează de vreo 16 ani. Se vor regla şi acolo lucrurile, înţeleg că vechii proprietari, moştenitorii lor au transferat drepturile unui grup de presiune, din acesta, şi dacă legea cea nouă nu îi va favoriza pe aceşti samsari imobiliari, cum au fost numiţi, atuncea s-ar putea să se stingă conflictul pentru că, repet, vechii proprietari au vândut drepturile de succesiune unui grup. Procesul a mers înainte, dar legea cvea nouă va limita aceste lucruri.

Ioan Aurel Pop despre finanţarea învăţământului
Putem cârpi astăzi, dar atâta vreme cât din PIB nu se acordă destul pentru învăţământ, atâta timp cât vorbim de educaţie şi de sănătate ca domenii prioritare, dar de regulă le lăsăm la capăt, spre final şi le dăm ce mai rămâne din buget... Sigur eu nu sunt economist şi nu comentez importanţa investiţiilor.

Dar e greu să faci performanţă...
Dar e foarte greu să reuşeşti, iar învăţământul, oricum am lua-o, trebuie să rămână baza viitorului unei ţări. Fără instrucţie, educaţie, într-o ţară, viitorul este periclitat. Din acest punct de vedere încercăm cu rectorii din Consorţiul acesta Universitaria să îmbunătăţim enorm de mult lucrurile printr-un partneriat cu Ministerul educaţiei. ME este forul nostru conducător şi noi trebui să mergem împreună cu el şi să convingem ceilalţi factori de decizie, cei care împart banii, de pildă, de importanţa învăţământului superior.