Foto Radiografia Clujului interbelic. De la asfaltarea Pieţei Unirii, la primul "fast-food" de la Teatru sau reprezentanţa Ford a lui Poruţiu

"Clujul începea sub ochii noştri să crească. La recensământul din 1930 număra 90.000 de oameni (54.000 de români), oricum o cifră respectabilă pentru vremea aceea. Teritoriul rămăsese cam acelaşi, oamenii cu bani construind case fie noi, fie mai ales prin supraetajări în centrul oraşului".

Pasajul de mai sus se regăseşte în primele pagini ale cărţii "Fragmentarium clujean”, semnată de Horia Stanca şi apărută în 1987 la editura Dacia. 

Născut la Vulcan, Hunedoara, fiu al preotului Sebastian Stanca şi frate al cunoscutului scriitor Radu Stanca, Horia ajunge alături de familia sa la Cluj în 1922, pe când avea doar 13 ani. Scriitorul îşi notează amintirile din Cluj, unde avea să termine Dreptul şi să înceapă o carieră de publicist. 

Deşi Horia Stanca îşi publică volumul de memorii la aproape 80 de ani, scriitorul are vie în minte harta Clujului interbelic. Familia sa locuia în centrul oraşului, pe strada Iuliu Maniu, la nr. 31. Horia, copil încă fiind, bătea mingea în parcul sărăcăcios pe locul căruia s-a ridicat mai târziu măreaţa catedrală românescă. "Poarta o forma un bloc enorm de piatră în mijlocul căruia mai stăruia o placă amintitoare a vizitei făcută cândva oraşului de împărăteasa Maria Tereza a Austriei". 

Graniţele Clujului în anii '20-'30 

Stanca îşi aminteşte că oraşul se termina pe fosta Cale a Victoriei (Bd. 21 Decembrie 1989), la biserica Sf. Petru, iar pe Calea Dorobanţilor la "Institutul de surdo-muţi". De aici înainte se întindea, pe 6 kilometri, un câmp deshis până în Someşeni. "Apele băilor nu fuseseră încă descoperite şi şcoase din mlaştini".

Spre Feleac oraşul se termina prin dreptul străzii Densuşianu, dincolo de care nu mai era nimic decât birtul cu grădină "La nucul ce bătrân". "De aici înainte aveam mult de mers la Ziua Eroilor, până la cimitirul acestora departe de oraş. Pe strada Andrei Mureşanu vilele protipendadei se terminau unde este statuia lui Agârbiceanu. Dincolo de ea, la câteva zeci de metri, se afla arena de fotbal a echipei Haggibor, una din echipele fruntaşe ale fotbalului clujean, dar de foarte scurtă durată", punctează scriitorul, care mai spune că "Pe la capătul străzii Pata, cu cişmele la trotuare, ieşea din oraş în excursie de o zi la mănăstirea Alverna". 

Stanca mai povesteşte că, la acea vreme, a început să se dezvolte cartierul Dâmbu Rotund de după Gară. În cealaltă parte a Clujului, strada Grigorescu, cu prelungirea Dontah, se termina la Tăietura Turcului, "iar strada Babeş se sfârşea ceva mai sus de morga clinicilor?". 

Asfaltarea Pieţei Unirii şi primul "fast - food" 

Un moment de mare entuziasm pentru clujenii vremii a fost asfaltarea Pieţei Unirii, în 1937, piaţă flancată pe laturile de est şi vest de birje cu cai, ce iarna se tranformau în sănii. O altă amintire dragă scriitorului o reprezintă târgurile de aprovizionare pentru iarnă, ce aveau loc pe strada laterală Teatrului Naţional, pe la intrarea artiştilor. "Simţeai până la Primărie şfara fleicilor de Turda. Tot aici era ghereta unui moşneag, care vara - iarna, ziua, noaptea, servea crenvuşti cu hrean, hreanul trecut pe loc prin maşina de tocat". De cum se lăsa frigul, apărea printre teii de pe corso, chiar în faţa librăriei Cartea Românească, grătarul cu castane, alături de un chioşc cu ziare şi ţigări. 

Viaţa de noapte cu baluri şi ceaiuri dansante 

Stanca mai notează că Parcul Central era locul de distracţie al tuturora. "Câteva lebede alunecau pe lac, printre zecile de bărci pe timpul verii. Iarna se făceau baluri mascate pe gheaţă", iar ceaiurile dansate şi seratele se desfăşuratu în sala Redutei (Muzeul Etnografic de pe Memorandumului). În Ardeal, toate balurile se deschideau cu o horă şi se încheiau cu sârba băieţilor, după pauza pentru muzică urmând dansul "Romana", un soi de cadril dansat de 10-15 perechi pe o muzică populară românească adaptată pentru salon. 

"Business" de Cluj

Negustorii români începuseră să deschidă propriile magazine în oraş: Vlad şi Vonica au deschis 2 prăvălii de brânzeturi şi mezeluri, în Piaţa Avram Iancu şi pe strada Petru Groza (Bulevardul Eroilor). Valer Pascu avea o prăvălie de coloniale şi delicatese pe Horea, Petru Bucoveanu şi-a deschis, în plin centru, pe lângă Primărie, bodega, o mare noutate în Ardeal, unde nu existau până atunci decât cafenele şi casine. Tot atunci se înfiripase la Cluj şi interprinderea lui Poruţiu, venit din America cu numele "Perry". "Avea reprezentanţa lui Ford, ale cărui maşini şi piese de schimb pe comercializa. Îi mergea bine, deşi Clujul nu avea mai mult de 100-200 de maşini în tot judeţul", punctează scriitorul. O altă interprindere românească era cea de pompe funebre a lui Ştefan Pop. 

Presa vremii 

Apăreau doar două ziare în Cluj - "Patria" şi "Naţiunea", ambele politice, "de mai puţin interes general decât local, şi le citeam toţi pentru multele informaţii din care să extragem avansul românesc al oraşului", conchide Stanca. 

* Despre viaţa universitară şi marii profesori ai vremii, între care Gheorghe Dima, Haţieganu sau Popovici, vă promitem să aflaţi dintr-un viitor articol. 

* Fotografiile care ilustrează articolul aparţin paginii de Facebook "Vechiul Cluj". 

 

Horia Stanca (26 septembrie 1909, Vulcan, judeţul Hunedoara - 13 iunie 2002, Bucureşti). Cronicar dramatic, memorialist şi traducător. Este fiul Mariei (născută Munteanu) şi al lui Sebastian Stanca, preot, consilier eparhial, colaborator al „Luceafărului" de la Pesta. Frate al scriitorului Radu Stanca şi văr cu actorul şi poetul Dominic Stanca. Şcoala primară şi gimnaziul la Sebeş-Alba (1916-1922), Liceul „Gh. Bariţiu" la Cluj (1922-1928) şi tot aici cursurile Facultăţii de Drept (1928-1932). Doctorat în 1935.
 
Activitate jurnalistică, mai întâi la „Naţiunea", „Naţiunea română" şi „Tribuna" din Cluj, scrie cronică literară la „Symposion"; colab. la ziarul „Ardealul" şi la „Sfarmă-Piatră".
 
A debutat editorial în 1959, cu monografia Giuseppe Verdi,apărută sub pseudonimul Dan Vulcan, din cauza interdicţiei de semnătură ca fost deţinut politic.
 
Volume: Giuseppe Verdi,Bucureşti, 1959; Ciprian Porumbescu,Cluj Napoca, 1975; Fragmentarium clujean,Cluj Napoca, 1987; Aşa a fost să fie...,Cluj Napoca, 1994; Printr-un tunel (corespondenţă I.D. Sîrbu - Horia Stanca),ediţie îngrijită şi postfaţă de Dumitru Velea, Petroşani, 1997; Fragmentarium berlinez (1942-1945),Bucureşti, 2000.
 
Traduceri: Albert Emil Brachvogel, Tragedia unui geniu (Friedemann Bach),Bucureşti, 1969 (în colaborare cu Nestor Gheorghiu); Hermann Kesten, Maurul din Castilia,prefaţă de Tudor Olteanu, Bucureşti, 1974; Wolf von Aichelburg, Poeme - Gedichte,ediţie bilingvă, prefaţă de Ştefan Aug. Doinaş, Bucureşti, 1975 (în colaborare cu Ştefan Aug. Doinaş); Inge Borde Klein, Teatrul de păpuşi,Bucureşti, 1980; Klaus Kessler, Cronică târzie,Bucureşti, 1984; Otto Flake, Castelul Ortenau,Bucureşti, 1986; Friedrich Nietzsche, Despre genealogia moralei,postfaţă de Ion Ianoşi, Cluj Napoca, 1993 (în colaborare cu Janina Ianoşi); Goethe despre „Faust",în Goethe, Faust,traducere şi introducere de Ştefan Aug. Doinaş, Bucureşti, 1996.