Creştinii străbat drumul dintre doliul Vinerii Mari şi bucuria din Noaptea Învierii

Credincioşii ortodocşi, dar şi cei catolici retrăiesc începând de astăzi trei dintre cele mai importante zile ale anului bisericesc: Vinerea Patimilor, Sâmbăta Mare şi Duminica Învierii.

 Cel mai intens pelerinaj spiritual din an al credincioşilor ortodocşi, romano-catolici şi greco-catolici începe astăzi cu slujbele şi postul mai aspru, chiar total, specific Vinerii Mari sau a Patimilor. Creştinii traversează apoi Sâmbăta Mare, în care se pomeneşte coborârea în mormânt şi la iad a Mântuitorului Iisus Hristos, iar Sâmbătă, la miezul nopţii, credincioşii sărbătoresc învierea Domnului.

 

Vinerea Mare este, în tradiţia ortodoxă, zi de post negru, în amintirea Patimilor, Răstignirii şi morţii Mântuitorului. “Vinerea Mare este zi aliturgică, de doliu. în această zi se recomandă ajunare totală (fără mâncare şi apă - n. red.), sunt persoane care nu consumă nimic din Vinerea Mare şi până după Liturghia de Paşti”, a menţionat preotul Bogdan Ivanov, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului. Pentru credincioşii greco-catolici, recomandarea în Vinerea Mare este de ajunare până la o oră cât mai târzie, iar dacă se mănâncă după ora respectivă, hrana să fie de post, conform purtătorului de cuvânt al Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, preotul Daniel Avram.

 

în Vinerea Mare, în bisericile ortodoxe, dar şi în cele catolice este oficiat ritualul punerii în Mormânt a Mântuitorului, iar seara Denia Prohodului Domnului, la care se intonează cântări specifice îngropării Sale. “Aceste zile (dinVinerea Mare până la înviere - n. red.) reprezintă o recapitulare istorică, dar nu rămânem la valoarea istorică a evenimentelor, noi nu le comemorăm, ci le retrăim. Se-ntâlneşte timpul istoric cu timpul spiritual, lucru care se poate vedea mai cu seamă la Denia Prohodului”, a punctat teologul Radu Preda. Postul stabilit de Biserică în cursul anului, miercurea şi vinerea, îşi are originea în faptul că Răstignirea Mântuitorului s-a petrecut în ziua de Vineri, în Vinerea Mare, iar trădărea lui de către Iuda, în Miercurea Mare, a mai punctat Preda.

 

Sâmbăta Mare readuce în atenţie pogorârea la iad şi şederea în mormânt a lui Iisus. Liturghia oficiată în această zi este, la fel ca Liturghia din Duminica Paştilor şi cea din Joia Mare, una din cele mai importante din an, iar în cadrul ei se citesc foarte multe texte profetice din Vechiul Testament, despre Mântuitor. “Este o zi specială şi pentru că Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, care se slujeşte acum (unită cu Vecernia – n. red.), nu se mai săvârşeşte anul acesta decât în ajunul Crăciunului”, a punctat preotul Ciprian Negreanu, de la Biserica Studenţilor din Complexul Studenţesc Hasdeu. Tot în Sâmbăta Mare se sfinţeşte prescura, care va fi împărţită în noaptea de înviere, sub formă de “Paşti”, pe care credincioşii le iau acasă şi le consumă în perioada Sărbătorilor Pascale, pe “inima goală”. Lumina Sfântă se coboară de Paşti anual la Ierusalim, în timpul Liturghiei unite cu Vecernia din Sâmbăta Mare. Tot acum, în biserici se schimbă şi decorul interior, din negru, în alb. 

 

Cea mai importantă sărbătoare a creştinilor, învierea Domnului, este celebrată în toate bisericile la miezul nopţii, când preotul rosteşte formula “Lumina lui Hristos luminează tuturor” şi “Veniţi de luaţi lumină”. De la lumânarea preotului se aprind, rând pe rând, şi cele ale credincioşilor, iar unii dintre ei duc într-o candelă “lumina” acasă. După ora 00.00 este oficiată Utrenia învierii. Liturghia învierii se slujeşte în unele biserici în cursul nopţii, iar în altele, inclusiv în catedrala mitropolitană ortodoxă din Cluj-Napoca, dar şi în cea episcopală greco-catolică clujeană, Duminica dimineaţa. De menţionat că semnificaţia Paştilor era strâns legată în primele secole creştine şi de botezarea celor care se converteau la creştinism şi care se pregăteau pentru Botezul pascal în Postul Mare.

 

“Paşti, nu Paşte!”, ouă roşii, nu colorate

 

Denumirea corectă a Sărbătorii Pascale este “Paşti”, şi nu “Paşte”, care reprezintă “o suprapunere semantică” peste verbul “a paşte”, subliniază cunoscutul etnograf clujean Maria Bocşe.

 

“Se spune Paşti pentru că este o pluralitate de zile de celebrare. Sărbătoarea se ţine trei zile”, a menţionat Bocşe, membru în Consiliul Ştiinţific al Centrului Judeţean pentru Promovarea şi Conservarea Culturii Tradiţionale Cluj. Pe de altă parte, teologul Radu Preda subliniază că ouăle care sunt vopsite de Paşti ar trebui să fie doar roşii, nu şi în alte culori, deoarece ele întruchipează sângele care a curs pe pietre din trupul Mântuitorului.