Şcoala Internaţională Cluj-Napoca, locul unde nu sună soneria în pauze, iar elevii nu chiulesc

Secretarul de stat în Ministerul Educaţiei Oana Badea spunea, în urmă cu o săptămână, că învăţământul particular din ţară poate fi un exemplu de urmat pentru cel de stat, elemente de construcţie a sistemului de la Şcoala Internaţională Cluj-Napoca urmând să fie preluate într-un proiect pilot în unităţi de învăţământ de stat.

La Şcoala Internaţională Cluj-Napoca, cei 230 de elevi, români, dar şi străini din 25 de ţări, învaţă în limba engleză şi te salută în această limbă când treci pe lângă ei în pauză. Pereţii sunt tapetaţi cu panouri colorate, fie cu informaţii unde engleza este omniprezentă, fie cu diplomele obţinute şi cu fotografii ale "profesorului lunii".

Instituţia a fost înfiinţată în anul 2000, având patru clase primare, iar în 2005 i s-au adăugat alte patru clase de gimnaziu. Trei ani ani mai târziu au apărut şi clasele IX-XII de liceu, prima promoţie urmând să termine anul viitor.

Fondatorul instituţiei, Simona Baciu, spune că Şcoala Internaţională a apărut "dintr-o nevoie", la momentul la care la Cluj a început investiţia companiei americane Bechtel şi nu exista o şcoală pentru copiii reprezentanţilor acestei companii.

"Împreună cu fostul consul american de la Cluj Michael Mates şi cu soţia sa am pus bazele unui program care să ofere posibilitatea copiilor străini de a învăţa în şcoala noastră. A fost o inovaţie care a funcţionat şi aşa am deschis prima şcoală internaţională cu copii americani, iar părinţii lor mi-au dat o lecţie importantă, şi anume că şcoala este a copiilor şi a părinţilor. Părinţii s-au implicat în şcoală sută la sută. În loc să stea şi să arate cu degetul că un lucru nu funcţionează, că nu merge, au venit cu soluţii şi ne-au ajutat, au venit lângă noi ca nişte parteneri. Rolul unui părinte nu este al unui comentator de pe stradă, ci trebuie să fie implicat din interior. Iniţial, am avut 12 elevi în clasa întâi, din care trei americani", spune Simona Baciu.