Biserică monument istoric de interes naţional, restaurată cu 10 milioane de lei

Biserica reformată din Sic, monument istoric de interes național, inclus în categoria A de monumente, a fost restaurată în urma unei investiții de peste 10 milioane de lei.

Lucrările au fost începute în 2013 în urma unui proiect pe fonduri europene derulat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în calitate de Autoritate de Management, prin Agenția pentru Dezvoltare Regională de Nord-Vest, în calitate de Organism Intermediar. 

Biserica a fost în stare de degradare avansată, înglobând zone periculoase încă din 2006, când au avut loc intervenții de primă urgență. 

Lucrările efectuate

Având aspectul original de tip bazilică, amplasată pe o zonă protejată de un zid de incintă, biserica are o planimetrie complexă, cu un turn vestic cu o poziție asimetrică spre sud, o navă transversală nordică și o sacristie lipită de nava laterală nordică. Corul navei centrale se închide cu cele trei laturi ale octogonului.

Din punct de vedere arhitectural intervenția s-a încadrat în categoria de restaurare în cazul tuturor elementelor originale, cele medievale și cele proiectate de arhitectul Kos Károly. Acolo unde autenticitatea a fost mult compromisă, iar subansamblul nu a fost corespunzător nici din punct de vedere estetic, nici funcțional și nici structural, s-a intervenit prin înlocuire sau îmbunătățire.

Conform proiectului tehnic de structuri portante, tratarea degradărilor ale căror cauză nu poate fi eliminată s-a făcut prin consolidare, asigurând durabilitatea intervențiilor. Totodată, atât în cazul fundațiilor și a zidăriei din pereții portanți, cât și în cazul planșeelor boltite aferente corului și sacristiei, s-a intervenit prin lucrări de consolidare și completare, injectare, rețesere.

Majoritatea problemelor structurale grave ale bisericii au fost cauzate de insuficiențele fundațiilor, astfel acestea au fost consolidate prin subturnare simplă și prin aplicarea unui sistem de micro-piloți, iar în jurul clădirii s-a realizat un dren respirant/ șanț de aerisire.

Fisurile și crăpăturile pereților și bolților s-au tratat prin rețesere, împănare și armare cu bare elicoidale, după care în vederea asigurării aerisirii fundațiilor și a pereților s-au aplicat tencuieli pe bază de var.

Structurile de lemn ale tribunelor au fost structuri atipice și subdimensionate, astfel că au fost demolate și înlocuite cu structuri mixte lemn-metal realizate după o concepție contemporană. Toate șarpantele au fost reconstruite, dar formele acestora au fost păstrate deoarece proiectanții consideră  că ele au fost realizate de arhitectul Kos. Soluția s-a modificat pe parcurs astfel încât să se înglobeze corzile originale ale șarpantei cu caracter gotic și scândurile păstrate in situ ale tavanului casetat realizat de atelierul Umling, identificat pe parcursul execuției. Coiful turnului s-a restaurat, iar învelitoarea s-a înlocuit cu tablă de cupru.

Soluţia globală de iluminat din interiorul bisericii, certificată prin mai multe sesiuni de iluminat de probă, este o reuniune de tipuri de iluminare: directă și indirectă, de sus și de jos, generală și de accent, adaptată la fiecare spațiu, impusă de contextul arhitectural și viziunea specialiştilor.

În locul rețelei vechi de canalizare a apelor pluviale și apă rece, neperformantă, s-a impus realizarea unei rețele noi şi s-a formulat necesitatea de încălzire a bisericii pentru a asigura un confort termic adecvat. În cadrul execuției s-au decapat, consolidat și pe cât posibil restaurat și s-au pus în valoare toate straturile de picturi murale.

Intervențiile s-au executat în colaborare între echipele de zidari, restauratori de picturi murale, de lemn și de piatră, și s-au concentrat, pe cât posibil, pe exteriorul clădirii, pentru a afecta cât mai puțin posibil picturile murale de pe suprafața interioară a zidurilor.

Cinci straturi de tencuială

Tencuielile și zugrăvelile ce acopereau suprafețele pictate au fost îndepărtate strat după strat, astfel identificând în total cinci straturi. Primul strat este o tencuială colorată cu imitație de asize din secolul XIII-lea, având nuanță roșiatică cauzată de incendiu, iar următorul este alcătuit din reprezentări figurative aplicate pe un strat gros de var din secolul XIII-XIV-lea. Cel de al treilea strat conține fragmente de picturi murale, realizate cu tehnica al fresco probabil la începutul secolului al XIV-lea. Cel de al patrulea și ultim strat medieval (din secolul XIV-XV), original, pe lângă alte părți ale bisericii, acoperea întreaga suprafață a corului central respectiv lateral sud, iar al cincilea strat cuprinde fragmentele de inscripții din anul 1703.

Pe suprafețele zidurilor corului lateral nord și ale sacristiei se găsesc multiple scrijelii, inscripții scrijelite, datate din secolul XVI-XVII-lea. Înainte de intervențiile de restaurare a bisericii componentele artistice constructive și decorative din piatră cioplită, atât cele de pe fațadele clădirii, cât și cele din interior se aflau într-o stare de degradare avansată, cu multiple fisuri, rupturi şi completări, rostuiri realizate cu mortar de ciment, incompatibil cu natura pietrei. Intervențiile de conservare-restaurare au fost limitate la fixarea elementelor rupte și la completarea pieselor lipsă.

În urma desfacerii tavanelor existente s-a identificat, pe de o parte, că majoritatea grinzilor de planșeu sunt practic corzile șarpantei cu caracter gotic relevat de Debreczeni, pe de altă parte s-au găsit scânduri originale ale tavanului realizat de familia Umling în secolul al XVIII-lea, păstrate parțial in situ, parțial repoziționate, păstrate într-o stare de degradare avansată.

Datorită acestor lacune și faptului că tavanul este monocrom, în urma analizei situației cu restauratorul de lemn s-a luat decizia de păstrare a tavanelor (și a corzilor din lemn de esență tare), dar nu aparent, ci în spatele unui tavan casetat nou, astfel încât șarpanta nouă să se realizeze independent de acest subansamblu istoric. Astfel s-a asigurat ca o următoare reabilitare să analizeze posibilitatea restaurării acestora, chiar prin renunțarea la unicitatea volumetriei rezultate în urma intervențiilor proiectate de Kós, ceea ce nu s-a dorit cu această ocazie.

Surpriza lunilor de finalizare a restaurării o prezenta identificarea existenței coloristicii originale ale amvonului sculptat de Ádám Horvath în 1793 și a coronamentului amvonului care a fost realizat în 1776 din donațiile preotului reformat din Sic, F. Torjai József și ale soției sale Aranka Zágoni Zsuzsanna. Pe parcursul timpului piesa a fost modificată și revopsită în repetate rânduri.

În urma restaurării recente a ieșit la iveală cromatica originală păstrată în stare de conservare bună, în proporție de 95%.

Monument de secol XIII

Biserica reformată din Sic s-a construit în etape succesive începând din secolul al XIII-lea, înglobând elemente stilistice caracteristice atelierului din Cârța (județul Sibiu), care a contribuit la răspândirea stilului gotic în Transilvania. Clădirea a suferit multe schimbări şi reconstruiri de-a lungul anilor.

În a doua jumătate a secolului al XV-lea în capătul vestic al navei principale s-a construit un turn-clopotniță monumental, pe fațada sudică s-au deschis trei ferestre late în arc frânt, și pe lângă spațiul lateral nordic al corului s-a construit o sacristie cu ancadramente de stil gotic târziu.

Biserica în forma în care o cunoaștem astăzi este rezultatul reconfigurării de către arhitectul Károly Kos, angajat să consolideze clădirea în urma furtunii din 1946. 

Intervențiile au schimbat fundamental concepția arhitecturală și echilibrul structural al clădirii. Dintre părțile medievale ale clădirii s-a demolat turnul înclinat, în locul acestuia construindu-se o tribună pentru cor (tribuna de vest), și s-a realizat un turn nou asemănător celui vechi la capătul vestic al colateralei de sud. Cu ocazia acestor intervenții a avut loc și construirea transeptului nordic, pentru care s-a demolat și stâlpul estic al șirului de arcade de nord, respectiv cele două arcade aparținătoare. Șarpanta istorică cu caracter gotic a fost demolată cu ocazia acestor intervenții de mare anvergură.

Reabilitarea condusă de Kos, chiar dacă a fost una cuprinzătoare, totuși nu a atins miezul problemelor statice, astfel că deja între anii 1959-63 era nevoie de o nouă intervenție extinsă. Arcul de triumf al transeptului construit de Kos a necesitat deja reparații, iar sub pereții zonei estice a fost turnată o fundație masivă de beton armat, corul a fost dotat cu o centură de beton armat. Cu excepția celor doi stâlpi cu decor pictat, toți stâlpii al navei centrale au fost reconstruiți, împreună cu pereții pe (aproape) toată lungimea lor.