Foto 1914, noaptea de Crăciun în care au pus armele deoparte, iar "cerul s-a făcut mai albastru ca niciodată"

1914, noaptea de Crăciun în care  au pus armele deoparte, iar "cerul s-a făcut mai albastru ca niciodată"
1914, noaptea de Crăciun în care  au pus armele deoparte, iar "cerul s-a făcut mai albastru ca niciodată"
1914, noaptea de Crăciun în care  au pus armele deoparte, iar "cerul s-a făcut mai albastru ca niciodată"
1914, noaptea de Crăciun în care  au pus armele deoparte, iar "cerul s-a făcut mai albastru ca niciodată"
1914, noaptea de Crăciun în care  au pus armele deoparte, iar "cerul s-a făcut mai albastru ca niciodată"
1914, noaptea de Crăciun în care  au pus armele deoparte, iar "cerul s-a făcut mai albastru ca niciodată"
1914, noaptea de Crăciun în care  au pus armele deoparte, iar "cerul s-a făcut mai albastru ca niciodată"
1914, noaptea de Crăciun în care  au pus armele deoparte, iar "cerul s-a făcut mai albastru ca niciodată"

S-a întâmplat în plin război mondial, când două tabere inamice au lăsat armele deoparte în ajunul Crăciunului, şi au scris o altfel de istorie a războiului.

E Crăciunul anului 1914, în Belgia, pe Frontul de Vest, când a avut loc un armistițiu de neconceput: două tabere inamice au lăsat armele deoparte. Așa cum aveau să relateze soldații părtași la acele clipe, „cerul s-a făcut mai albastru ca niciodată, iar stelele și luna au strălucit toată noaptea ca printr-un mare miracol.”

Ce a însemnat, de fapt, această fraternizare de Crăciun pe anumite segmente ale Frontului de Vest? Nimic altceva decât soldați din tabere inamice, ieșind neînarmați din tranșee și stând de vorbă, la modul cel mai amical cu putință, cu soldații părții adverse. Cele mai cunoscute fraternizări au avut loc între soldații germani și cei britanici, scrie historia.ro

Între cele două tranșee e o zonă a nimănui și cele două tabere inamice au fraternizat timp de o noapte și au intrat pentru totdeauna în istoria lumii. A fost o noapte în care nu s-au mai auzit mitralierele. Cele două tabere au ţinut un serviciu funerar la comun, chiar între liniile tranșeelor. Rugăciunile pentru cei morți au fost ținute în limbile germană și engleză. Mai întâi în engleză, de către un preot aflat pe front, apoi de student teolog din tabăra germană.

La finalul slujbei comune în acel loc al nimănui, un comandant le urează tuturor Crăciun Fericit! Fiecare își îngroapă morții creștinește. Sunt sute de scrisori ale soldaților părtași la aceste evenimente rămase mărturii peste timp. Multe au fost publicate în ziare englezești în chiar la începutul anului următor. Altele mult mai târziu. Unele sunt ținute în muzeele de istorie.

Caporalul Leon Harris din batalionul 13, regimentul Londra (Kesington) le scrie părinților din Exeter. E de 8 săptămâni în luptă când îl prinde Crăciunul pe frontul de vest. „A fost cel mai frumos Crăciun pe care l-aș fi putut avea. Eram în tranșee în ajunul Crăciunului, iar pe seară s-a încetat focul. Apoi germanii au început să strige spre noi, urându-ne Crăciun Fericit (...)

A fost ceva deosebit, iar vremea a fost cu adevărat glorioasă atât în ajun, cât și în ziua de Crăciun – un cer luminos ziua, strălucitor și cu o lună clară și stele noaptea. Cerul a fost mai albastru ca niciodată, iar stelele și luna au strălucit ca printr-un mare miracol.”

Ulterior s-au scris cărți despre acest episod, s-au făcut filme, s-au publicat volume întregi. Totuşi, armistițiul a durat doar o noapte, apoi Primul Război Mondial, care a secerat peste 8.500.000 de vieţi din rândurile ambelor tabere beligerante, dar şi vieţile a peste 20.000.000 de civili, şi-a dus valul mai departe timp de 4 ani, până la armistițiul final din 11 noiembrie 1918.  

Sursa foto: Imperial War Museum/AP, mapn.ro, Wikipedia

Comenteaza