Cine ar trebui să-i învețe pe copii tabla înmulțirii: şcoala sau părinții? "În Cluj, dacă nu faci meditaţii, eşti terminat"

Cine ar trebui să-i învețe pe copii tabla înmulțirii: şcoala sau părinții? "În Cluj, dacă nu faci meditaţii, eşti terminat"

La noi în ţară devine treptat o practică acceptată pedagogic ca învățătoarele să le ceară părinților să-i învețe pe copii tabla înmulțirii în vacanța de vară ce precede clasa a II-a. 

Totuşi cine ar trebui să-i învețe pe copii tabla înmulțirii: învățătorii sau părinții, în vacanța de vară dinainte de clasa a II-a? Un cercetător specializat în alfabetizarea timpurie declară pentru edupedu.ro că ideea de a da această sarcină ca temă pentru vacanța de vară pare desprinsă dintr-un film SF.

De-a lungul anilor, numeroși părinți au sesizat că anumiți învățători i-au anunțat că în vacanță va trebui să îi învețe acasă pe copii înmulțirea, cu care să se prezinte cunoscută la clasa a II-a. 

“Transferul responsabilității predării tablei înmulțirii de la profesor la părinte nu ar trebui făcut deoarece profesorii (nu părinții) ar trebui să aibă pregătirea pedagogică necesară explicării motivației/utilității (De ce facem asta?) și mecanismelor/tehnicilor (Cum facem asta?) care stau la baza acestui proces”, a declarat psihologul educațional Dacian Dolean, într-un interviu acordat Edupedu.ro. 

“Eexistă și un ordin de ministru (5893/28.11.2016) care precizează că, ‘În perioada vacanțelor, de regulă, nu se vor da teme pentru acasă elevilor din învățământul primar‘. În plus, același ordin de ministru precizează că ‘Se interzice … solicitarea realizării unor activități de învățare care necesită o abordare sistematică în clasă‘”, a avertizat specialistul.  

Problema în România e că programele școlare sunt atât de aglomerate încât materia devine imposibil de predat și aprofundat. "În gimnaziu și liceu chintalele de materie sunt predate în galop și sunt reluate la meditații. În contextul unei creșteri în volum rolul meditatorului devine indispensabil. Îmi amintesc totuși că prin anii 80 materia nu era atât de umflată, că scris/cititul se învăța lent și sistematic. Acum programele școlare își turează motoarele la maximum, de nu mai înțelegi nimic nici ca adult", spune un român care a prins altă eră a învăţământului românesc.

"Se pare că în zilele noastre li se cere părinților să învețe copii din ce în ce mai multe lucruri pe care noi le învățăm de la profesor la școală. În cazul băiețelului meu mi s-au cerut să îl învat acasă să citească imediat cum a început clasa întâi, cu pretextul că ceilalți din clasa știu deja... Problema este că unii părinți sunt în măsură să își ajute copii, dar poate alții nu, sau poate nu au timpul necesar, de aceea există profesorul, după părerea mea. Părintele ajută copilul acasă să perfecționeze ce a învățat la școală, dar nu poate învăța copilul la fel ca un profesor", consideră un părinte.

Între timp prosperă piaţa meditaţiilor, care cel mai adesea le fac tot cu profesorul sau învăţătorul care predă materia la clasă. "În Cluj, sunt şcoli unde elevii fac meditaţii, începând din clasa a 3-a sau a 4-a, să nu mai vorbesc de clasele mari. Dacă nu faci meditaţii cu învăţătoarea sau profesorul de la curs, eşti terminat", a comentat un clujean articolul de pe edupedu.ro. 

Comenteaza