Să fiţi fericiţi

Să fiţi fericiţi
O realitate care, de cele mai multe ori, este rece, crudă, tăioasă ca un brici. An de an, din ‘90 încoace, alegerile îi găsesc nepregătiţi pe politicieni, la fel ca iarna, pe reprezentanţii administraţiei centrale şi locale. Aşa cum aceştia din urmă par că uită în fiecare an de venirea zăpezii, aşa şi filialele locale ale partidelor uită că trebuie să prezinte candidaţi şi liste credibile pentru a mai putea fi luaţi în seamă ca jucători pe viitor.

Nu am să comentez aici dacă listele de candidaţi la consiliile locale şi judeţene, respectiv candidaţii individuali la poziţia de primar şi preşedinte de consiliu judeţean reprezintă cu adevărat populaţia şi statusurile sociale şi profesionale ale acestui oraş. E opţiunea jucătorilor politici locali şi pobabil nu voi rezolva nimic prin faptul că spun că, în general, aceste liste mi se par nepotrivite prin componenţa lor, dacă nu chiar penibile. Dar, până la urmă, asta e problema altora, şi nu a mea, ci a celor câteva sute de mii de locuitori ai oraşului şi ai judeţului.

Despre celebrii candidaţi la poziţiile de primar şi preşedinte de consiliu judeţean nu-mi permit să spun decât că mai mult de 50% dintre ei nu fac diferenţa dintre un PUG, un PUZ şi un PUD, aşa cum probabil nu fac diferenţa nici între un POT şi un CUT, şi cum probabil nu fac diferenţa nici între o filă cec, un bilet la ordin şi un ordin de plată. Cât despre locul unde se află în urbe strada Mikszath Kalman, Aleea Detunata, Mircea Eliade sau strada Crişan, şansele de a le poziţiona corect în municipiul reşedinţă probabil sunt şi mai mici.

La fel, sunt sigur că încă sunt candidaţi cărora le este greu să diferenţieze locul numit Cămăraşu, de cel numit Călăţele, sau de altul numit Ciurila ori Micşunele. Oamenii vor să candideze, şi atunci de la Aiton, Mănăstireni, via Fizeşu Gherlii distanţa ar fi destul de greu de trasat pentru o ocolitoare ocolită a aşa-zisei capitale a Ardealului. Despre istoria Clujului, îmi e şi groază să mă gândesc la ce dezastre tip răspuns am fi obligaţi să asistăm. Probabil am afla că la Cluj a avut loc răscoala lui Horea, Sima şi Crişan, sau că Revoluţia de la 1848 au condus-o Ana Pauker şi Ana Ipătescu, sub bagheta magică a ginerelui lui Balaci, a lui Fabbiani şi a lui Panin. Dar despre sport, numai de bine.

Numai “U”, Forza CFR! Acum, chiar cu maximă sinceritate, vă spun că politicienii clujeni sunt cu toţii geniali. Iar după ziua de ieri, în care am înţeles că am fost, începând de la ora 7.40 dimineaţa până spre orele 23.00, uneltele tuturor partidelor şi candidaţilor pentru că ne-am permis să publicăm datele unui sondaj, am decis în mod unilateral şi profund neeuropean, fără marjă de eroare şi cu puţine virgule, să anunţ în premieră adevăratele scoruri electorale ale partidelor şi candidaţilor la alegerile din 1 iunie 2088: Emil Boc 89,9%, Laszlo Attila 59,9%, Remus Lăpuşan 55,4%, Gheorghe Funar 49,9%, iar dacă mai emigrează vreo trei unguri până la alegeri, 51%, Emanuel Chira 50,000% (poate ajunge uşor la majoritate cu votul deputatului de pe strada sa), Marius Nicoară 65,5%, Alin Tişe 64,5%, Vasile Soporan 63,5%, Radu Sârbu 26,5%, Decebal Bogdan Manole 25,5%, Mate Andras Levente 49,5%, dar poate face uşor majoritatea dacă îi aduce la vot şi pe Matyas Rex şi Kossuth Lajos. La partide lupta este extrem de strânsă. PD-L 89%, PSD 69%, UDMR 59%, PNL 59%, PRM 49%, iar restul partidelor reuşesc fiecare să obţină un scor electoral cu mult peste pragul minim de intrare în CJ şi CL, de 25%.

Scor similar +/-2% (marjă de eroare) la Consiliul Local şi cel Judeţean. Nu mai contează faptul că la fiecare din cele patru tipuri de alegeri procentul bate spre sute la sută, important e ca politicienii clujeni să se simtă bine, să fie fericiţi, să viseze frumos şi să spere cu toţii că-i vor vota mult mai mulţi decât vecinii de scară sau colegii de birou. Trăiască şi-nflorească Cluj-Napoca, vatra luminoasă a societăţii multilateral dezvoltate. Să auzim de bine!

Comenteaza