În dinamicul secol al XXI-lea, hotărât parcă să accelereze și să sfărâme vechile tipare, simbolul ramurii de măslin, purtată nu de politicieni sau militari, ci de cei care reprezintă sensibilitatea și inteligența umanității, capătă noi și noi străluciri.
În astfel de momente putem constata că, în timp ce politicienii, strategii, spionii și militarii își încordează belicoși mușchii oțeliți, oamenii de artă și savanții construiesc poduri peste tranșee, așezând sufletul omenirii în cea mai rodnică dintre păci: pacea colaborării, a înțelegerii și a bunelor intenții.
Acesta este gândul care m-a străbătut atunci când canalele de știri au anunțat că Balșoi Teatr din Moscova și Metropolitan Opera din New York au anunțat un ambițios program de colaborare artistică, de o amploare fără precedent, în cadrul căruia se vor prezenta alternativ, la Moscova și la New York, între 2019 și 2022, spectacole cu opere ale lui Giuseppe Verdi, Richard Strauss și Richard Wagner. Marea vedetă a spectacolelor va Anna Netrebko, soprană de origine rusă cu cetățenie austriacă, artistă apreciată la superlativ de mediile culturale.
După cum au precizat directorii celor două instituții, Vladimir Urin și Peter Gelb, acest eveniment de rezonanță mondială nu are nicio legătură cu tensiunile politice și militare dintre cele două state și super-puteri militare. Ei au început acest proiect fiindcă „este necesar din punct de vedere artistic" și va permite o „cunoaștere mai bună" între cele două instituții de frunte ale culturii mondiale.
Peter Gelb, aflat de 12 ani la conducerea Metropolitan Opera, a precizat că o astfel de cooperare se înscrie în linia schimburilor culturale dintre SUA și Rusia. Schimburi care erau destul de dezechilibrate până acum: dacă Balșoi Teatr a susținut, începând cu 1959, numeroase spectacole la New York, prezența americană în capitala Rusiei ar urma să fie o premieră absolută!
Aceiași adversari care-și aruncă acuzații și imprecații peste granițe sunt parteneri de nădejde și de temelie în cel mai consistent, mai îndelungat și mai prestigios proiect spațial: Stația Spațială Internațională (ISS).
Constituită în anul 2000 (ce început mai înălțător ați fi dorit pentru secolul al XXI-lea...!?) prin reunirea unui modul american, urmaș al stației Skylab, și a unui modul rusesc, urmaș al stațiilor Saliut și Mir, ISS este și cel mai longeviv proiect desfășurat de umanitate în spațiu, fiind locuită până acum fără încetare de cosmonauți (nu de politicieni, nu de spioni, nu de militari...) aparținând la 17 națiuni diferite. Pentru multe dintre acestea, prezența pe ISS este singura modalitate de a fi parte activă din marea expediție umană de cucerire a spațiului cosmic.
În declarația de politică spațială a SUA, din anul 2010, pentru ISS se prevăd și obiective comerciale, diplomatice și educaționale. Mai ales această din urmă funcție este foarte bine reprezentată, cele două națiuni fondatoare a ISS având fiecare o mulțime de transmisii live și de programe educaționale destinate întregii populații a planetei.
ISS este o prezență atât de obișnuită pe cerul nostru nocturn (sub anumite unghiuri de incidență ale razelor solare, ISS este vizibilă cu ochiul liber pe cerul înstelat), încât pare că am și uitat de ea. La 400 km deasupra capului nostru, două națiuni, adversare încroșnate pe plan diplomatic și militar, fac să se învârtească o structură cu volumul de aproape 1.000 mc, presurizați la o atmosferă, unde se desfășoară experimente științifice benefice pentru viitorul umanității.
Nu numai că acolo, în vidul cosmic, trâmbițele războiului par să tacă cu încăpățânare, dar corul vocilor unite ale savanților și tehnicienilor par să cânte o simfonie a frăției și a progresului pentru întreaga umanitate. Comunitatea Europeană operează un laborator permanent, numit „Columbus", în timp ce Japonia deține un alt laborator permanent, numit „Kibo".
Canada a contribuit cu specialitatea sa, brațe robotice pentru operațiuni înafara spațiului presurizat. Cel mai avansat dintre ele, „Dextre", poate fi operat de pe Pământ, fiind astfel utilizabil în timp ce echipajul stației se odihnește.
Iar acest colos al științei și tehnologiei spațiale, considerat a fi cel mai costisitor sistem unitar construit vreodată, este și cel mai costisitor în termeni de exploatare curentă. O lună de prezență în orbită a unui echipaj de cinci persoane costă aproape un miliard de dolari, dar nu există bani mai bine cheltuiți pentru viitorul umanității decât cei care fac ISS să se învârtească, harnic și cu folos, în jurul planetei tutelare.
Cu longevitatea sa, cu securitatea sa (nici un accident în cei 17 ani de operare), cu experimentele științifice de mare reușită și de mare răsunet, ISS este avanpostul ceresc al umanității, pregătind terenul pentru următoarele misiuni umane către ținte apropiate (Lună, Marte).
După cum foarte plastic se exprima Carl Sagan, „omenirea se află pe țărmul oceanului cosmic". Iar ISS este acum barca cu care umanitatea întreprinzătoare și cutezătoare pornește pe valurile acestui ocean.
Într-o lume dominată de sforăriile politicienilor, de intrigile spionilor și obtuzitatea militarilor, acțiunile artiștilor și savanților sunt adevărate, prețioase și strălucitoare ramuri de măslin, vestitoare ale unei ere în care mai importantă decât învrăjbirea, dominația și posesia va fi pacea spiritelor și a popoarelor.
