PSD după Ponta. Şi Guvernul tot după Ponta

Şi poate că aceştia, şi doar aceştia, au construit scenarii false, prezumând că Ponta se va mai putea crampona de putere. La fel în ceea ce priveşte poziţia sa de premier. Sper să fie cât de puţini cei care îşi mai imaginează că Ponta nu va părăsi funcţia. Aşa că este bine să luăm în calcul, acum, cele mai corecte scenarii pentru a vedea ce urmează. La partid. În coaliţie. Şi la Guvern.
 
Atunci când am anunţat că plecarea lui Victor Ponta din fruntea PSD este iminentă, am utilizat nu o construcţie logică, ci, pur şi simplu, informaţii cu un grad mare de certitudine. De la vârful PSD. Şi din tabăra aliaţilor acestui partid. Aceleaşi informaţii m-au determinat să fac supoziţia, pe care mi-o menţin, că, în acest moment, în PSD, există o competiţie pentru succesiune, care se desfăşoară între trei centre de influenţă. Valeriu Zgonea, susţinut de Dragnea şi de o parte dintre servicii, Rovana Plumb, pe care încearcă să o promoveze tandemul Ponta-Iliescu, şi Marian Oprişan, un politician versat, mai degrabă cu autopropulsie decât cu sprijin din afară partidului. Fiecare dintre cei trei îşi va încerca şansele. Dar numai unul va reuşi.
 
Pierzantii, după o vreme, vor fi scoşi undeva la marginea terenului de joc. Dacă evenimentul se va produce foarte repede, dacă PSD este pregătit să facă faţă cu succes acestui examen, atunci, stânga socialistă nu se va rupe. Mai mult chiar, în funcţie de profunzimea schimbărilor la vârf - mă refer la întreagă echipa de conducere - PSD s-ar putea chiar reinventa şi relansa pentru a putea viza şi în viitor poziţia numărul unu în topul politic.
 
Dar ce se întâmplă cu Guvernul? Teoretic, este posibil orice. Inclusiv formarea unei noi majorităţi. În jurul PNL. Sau chiar un Guvern minoritar al PNL, susţinut sau tolerat de celelalte partide. Sau conservarea actualei majorităţi, cu condiţia ca domnul Gabriel Oprea să fie susţinut pentru poziţia de prim-ministru. În fine, nu excludem posibilitatea că, în oricare dintre scenarii, să avem de a face, până la alegerile parlamentare de la sfârşitul lui 2016, cu un Guvern mixt, adică parţial politic, parţial de tehnocraţi. Sau chiar cu un Guvern de uniune naţională.
 
Am epuizat aproape toate variantele posibile. Pentru a o alege pe cea mai plauzibilă, trebuie să cercetăm, în prealabil, plăcile tectonice din interiorul PNL şi să vedem cum se aliniază mişcările acestui partid, încă în proces de unificare internă, cu interesele preşedintelui Klaus Iohannis. Dacă facem această operaţiune, deloc simplă, pentru a începe cu sfârşitul, va trebui să facem următorul raţionament.
 
Unu: Întrucât fuziunea din PNL nu s-a desăvârşit şi încă există o competiţie internă pentru ocuparea de funcţii, care nu referă exclusiv la persoane, ci la proveninţa acestora din vechiul PNL şi, respectiv, din fostul PDL, liberalii nu sunt pregătiţi pentru a exercita puterea executivă.
 
Doi: Dacă îşi asumă guvernarea, nepregătiţi fiind, atunci pot fi compromise, în propriul electorat, şansele unei victoria decisive la alegerile din 2016.
 
Trei: Preşedintele Klaus Iohannis, dacă încearcă, în acest moment, să utilizeze drept vehicul un executiv PNL, îşi asumă un risc care nu îi stă în caracter. Un eventual insucces îl va afecta în mod grav pe preşedinte.
 
Patru: Situaţia pentru liberali este cu atât mai dificilă cu cât ei nu pot obţine o majoritate nici măcar că rezultat al traseismului politic, ci doar făcând alianţe cu partide care, mai devreme sau mai târziu, vor trăda. Cum este, de pildă, cazul UNPR, care în 2016 va fi obligat, dacă astăzi pleacă, să se întoarcă, cu arme şi bagaje, la PSD, pentru a obţine locuri în puterea locală şi centrală, pe listele socialiştilor.
 
Cinci: În aceste condiţii, interesul PNL şi al lui Klaus Iohannis este de a-şi exercita influenţa şi controlul asupra unui viitor Guvern, dar fără a guverna în mod direct. Iar această oportunitate le-o oferă poziţia, cu totul şi cu totul specială, a UNPR şi a lui Gabriel Oprea.
 
Dacă şi membrii actualei coaliţii vor înţelege acest raţionament, atunci jocurile pentru următoarele 12 luni sunt că şi făcute.