Focurile foamei

Focurile foamei
Dintr-un centru de detentie numit Jilava si nicidecum dintr-un centru de putere, eu ma incapatanez sa imi imaginez ca, in ciuda asigurarilor unor membrii ai coalitiei, Victor Ponta va fi sacrificat. Si ca, in curand, guvernul cade.

Va fi, deci, necesar, cat mai repede posibil, pentru a nu prelungi o criza politica, sa vedem la lucru un nou guvern. Si ma mai incapatanez sa presupun ca PSD si, pana la un punct, si aliatii acestui partid vor face tot ce le sta in puteri pentru a minimaliza pierderile si pentru a instaura un nou guvern al aliantei, care domina, astazi, atat Parlamentul, cat si Executivul.

Cum decurg, deci, aceste jocuri ale foamei politice? Ce este de presupus ca se intampla in interiorul coalitiei?

Pana la un punct este luata decizia ca toti componentii partidelor majoritatii sa il sustina pe Victor Ponta. Pe ascuns, numerosi parlamentari, clasici traseisti, incearca sa-si negocieze iesirea din joc. Si tradarea. Iar cel putin, doua partide joaca in secret la doua capete. UDMR, care ar schimba cu placere tabara daca obtin cateva noi privilegii politice, evident, cu asigurarile de rigoare - caci in politica nimeni nu se tine de cuvant - si UNPR care, „in interesul national" si „de dragul stabilitatii", ar putea sa-si tradeze cumparatorul. Conform unei formule consacrata candva de Talleyrand si dezvaluita de Napoleon. In mod straniu, cel mai consecvent partid, legat trup si suflet de personalitatea lui Victor Ponta, este cel initiat si condus de domnul Calin Popescu Tariceanu.

Asa stand lucrurile pe tabla se sah, in timp ce placile tectonice se misca aprig, au loc si manevrele de rezerva. Pentru eventualitatea, extrem de plauzibila, chiar probabila, chiar implacabila, in care Victor Ponta, intr-o forma sau alta, va trebui sacrificat pentru a nu pune pe butuci, pentru mult timp, PSD. Asa se face ca unii au inceput sa traga de Olguta Vasilescu, pentru a prelua presedintia partidului si a sta fata in fata cu Alina Gorghiu, a liberalilor. In timp ce, o alta doamna socialista, Rovana Plumb este si ea, fiind sustinuta si de tabara Iliescu si beneficiind de recenta pozitie strategica, castigata prin alegerea ei ca presedinte al Consiliului National. In timp ce serviciile, ma refer la cele intr-o forma sau alta, in bloc sau pe falange, sunt afiliate PSD ar merge mai degraba cu Ioan Rus.

De altfel, Ioan Rus este avut in vedere chiar si pentru o eventuala candidatura la functia de premier. Si ce sa vezi? Din nou, din palarie, este scos, ca o formula de compromis, eternul Mugur Isarescu.

In timp ce, pe sub masa, candidatii isi fac cu coatele si cu picioarele loc, sustinuti fiind de propriile grupuri de interese, desigur, pe fata, PSD si aliatii sai nu au de facut, pentru moment, decat un singur joc. Cel al unei solidaritati, expusa pe sticla televizoarelor.

Si mai incitante sunt insa jocurile din tabara liberala. Care nu coincid chiar suta la suta cu cele facute, in mod necesar, de presedintele Klaus Iohannis. Dar si serviciile au o agenda proprie. Ca de altfel si DNA. Despre aceste linii de forta, mai tarziu.

Comenteaza