Factura pentru Victor Viorel Ponta

Sunt toate indiciile că, în această săptămână, funcția de premier va rămâne vacantă. Probabil prin demisie. Dar faptul că Victor Ponta pierde șefia Executivului, nu trebuie percepută că o nenorocire. Nici pentru el însuși și nici pentru PSD.

În definitiv, timp de patru ani, Guvernul a fost condus de stânga, iar Ponta a avut privilegiul de a fi premier. Și, în democrație, fie ea și labilă, cum este democrația românească, nimeni nu trebuie să fie etern. Pur și simplu, ciclul PSD la guvernare s-a sfârșit. Sau se va sfârși în curând. Singura dramă este cea legată de exit-ul lui Ponta. Faptul că s-a cramponat de scaune, așa cum s-a cramponat, îi anulează orice șansa de a se reinventa politic. Și de a juca, în viitor, din nou, un rol de primă mână. Prin această cramponare creează dificultăți atât de mari partidului, încât, acum, devine obligatorie o schimbare profundă a întregii filosofii de management.

O factură, deci, va fi plătită, așa cum este și drept, de către Victor Ponta însuși. Este raportul său cu propria biografie și cu propriul destin politic. Dar poate nu este târziu să se întoarcă la cabinetul Şova. Partidul trece printr-o criză din care am certitudinea că va ieși în câștig. Pentru că a fost silit să învețe o lecție. Care este lecția?

Ce a făcut Victor Ponta pentru a conduce cu mână de fier Partidul Social Democrat, pentru a rămâne în fruntea Guvernului timp de patru ani și pentru a ceea populației iluzia că multe dintre nedreptățile guvernărilor Boc și Ungureanu s-au îndreptat? A utilizat, în primul și în primul rând, într-o manieră mai bună decât în trecut, instrumentul propagandei. PR-ul lui Victor Ponta, instrumentat în diverse forme, a funcționat atât de bine încât, nu îmi este deloc teamă să afirm că mașina sa de propagandă a fost cea mai bună din istoria recentă a României. În felul acesta, nu numai el, ci și PSD au avut de câștigat. Pierderea alegerilor prezidențiale nu se datorează mașinăriei de propagandă. Este consecința altor procese din societatea românească. Din această perspectivă, a PR-ului, PSD, nu numai că nu a avut nimic de pierdut, dar a acumulat și o experiență valoroasă.

Al doilea instrument utilizat de Ponta pentru a rezista, pentru a conduce ferm, pentru a-și elimina rivalii, a dăunat însă mult Partidului Social Democrat. Victor Ponta, ca om politic, a fost un conducător rapace. Extrem de egoist. Suspicios. Cu un comportament, nu democratic, ci plasat la polul opus. Adică dictatorial. În esență, frustrat în permanență de existența unor rivali, el a încercat și a reușit să-i execute pe mulți dintre politicienii cât de cât importanți ai partidului. Nu a admis, altfel, în PSD decât pe o singură voce. Care a fost vocea lui. Cu câteva excepții notabile, de altfel, el s-a înconjurat de oameni slăbi. De yesmani. Consecința a fost absența unui dialog real în partid și atenuarea gravă a dinamismului, indispensabil unei formațiuni de tipul PSD, care, între timp, în mod inevitabil, și-a schimbat, într-o măsură semnificativă, calitatea bazinului electoral.

Afirmam zilele trecute că PSD după Victor Ponta, cu excepția unei crize majore, care ar putea conduce la ruperea partidului, va rămâne, în continuare, o formațiune extrem de importantă în politica românească, plasându-se fie pe locul I, fie pe locul ÎI. În funcție de ciclicitatea electorală.
Dar pentru ca acest lucru să se întâmple, PSD trebuie să-și învețe lecția și să-și plătească factura. Factura pe termen foarte scurt este că, așa cum partidul a mai fost avertizat de câteva ori, chiar de autorul acestei analize, din simplul motiv că a jucat cartea UNPR, pentru a-și pune în dificultate partenerii din USL și, în final, pentru a elimina PNL și a-l scoate din cursă pe Crin Antonescu, acum tot pe mâna UNPR, fie va pierde majoritatea parlamentară, fie va pierde funcția de prim-ministru.

Cum dorește. Dar va trebui să decidă. Să nu-și imagineze cineva din PSD că va decide Klaus Iohannis în locul partidului. Nici vorba. Klaus Iohannis va proceda strict în litera și în spiritul Constituției și dacă o majoritate parlamentară, oricare ar fie ea, îi va solicita desemnarea unui premier, acel premier va fi desemnat. Fie el Oprea, fie el altcineva. Dar mai degrabă va fi Oprea. Toate planetele, cum-necum, s-au aliniat în favoarea sa. Ceea ce înseamnă că și răspunderea va fi a PSD, dacă decide astfel.

Va fi pentru PSD un an dificil. În care va trebui să-și desemneze, din mers, candidații pentru alegerile locale și apoi parlamentare și, tot din mers, va trebuie să se restructureze profund. Să valorifice lecția pe care a învățat-o și să facă în așa fel, în viitor, încât să nu mai fie posibil ca un conducător să facă vid în jurul său și să hotărască, mereu și mereu, în numele tuturor.

Probabil că cel mai important lucru pentru PSD, dincolo de opțiunea de a intra în opoziție sau de a rămâne la guvernare, înțelegându-se cu Gabriel Oprea, va fi să convoace, cât se poate de repede, un congres. La fel de absurd, ca Victor Ponta să fie șeful Rovanei Plumb în Guvern și subordonatul acesteia în partid, este și interimatul, de vreme ce, în fapt, Victor Ponta nu s-a autosuspendat, pentru că nici nu putea, ci, pur și simplu, a demisionat de la președinția PSD. Iar aceste cărți nu le va face doar Liviu Dragnea în echipă cu Valeriu Zgonea sau doar Rovana Plumb cu cine mai este dansa în echipă. Jocul se desfășoară pe tot terenul. Și așa este și bine.