Experimentul "Dragnea". Cum a pierdut PSD alegerile interne

PSD a trecut duminică pe lângă o bună şansă de a-şi petici imaginea şi de a recupera din capitalul pierdut în urma nenumăratelor gafe politice marca Victor Ponta. Operaţiunea de PR, pentru că asta a fost, de fapt, scrutinul intern de duminică, a fost ratată cu brio de strategii social-democraţi. Nu au luat în calcul efectul de bumerang al unei piese ieftine de teatru care nu reuşeşte să îi facă pe spectatori să uite că ceea ce văd e doar o iluzie.

În primul rând, faptul că PSD nu a reuşit să îi contrapună lui Liviu Dragnea un adversar denotă carenţe în ceea ce priveşte leadership-ul în tabăra social-democrată, dar ascunde şi simptome mai grave: teama lui Liviu Dragnea că ar putea apărea „accidente electorale". A vrut să fie sigur că nu apare nicio sincopă în planul său, aşa că s-a asigurat că nu va avea niciun oponent. Nu este întâmplătoare nici „rătăcirea" lui Negoiţă, care a fost candidat la preşedinţia partidului doar 36 de ore, anunţându-şi apoi pe Facebook susţinerea pentru Dragnea. Nici candidaturile senatorilor Savu şi Nicolae, care nu au îndeplinit condiţiile din regulamentul intern (susţinerea filialei din care fac parte plus a altor 4 organizaţii de partid), nu s-au bucurat de mai mult succes şi au fost invalidate înainte să îi creeze probleme liderului.

Oricât de bine ar încerca să explice PSD-iştii de ce Liviu Dragnea a concurat de unul singur şi - surpriză! - a câştigat, au trecut doar 26 de ani de la al XIV-lea Congres al PCR (20-24 noiembrie 1989), în care Nicolae Ceauşescu era reales în funcţia de secretar general al partidului. Prea puţin pentru ca acest simulacru de alegeri interne să nu trezească în memoria românilor amintiri dintr-o epocă apusă.

În al doilea rând, nu cred nici în cifra de 435.172 de membri de partid care s-ar fi prezentat duminică la urne, din totalul de 535.699, ceea ce ar însemna o prezenţă de 81,23%. Au apărut deja şi vocile care cer pedepsirea organizaţiilor judeţene unde prezenţa la vot a fost mai scăzută, acest lucru fiind văzut ca un eşec în forurile interne ale partidului, ceea ce înseamnă că a existat o competiţie între liderii de organizaţii, în cel mai pur stil comunist: fiecare a vrut să îi raporteze „şefului cel mare" depăşiri cât mai mari ale recoltei de voturi la hectar.

Şi aşa ajungem şi la punctul trei: încercarea disperată a lui Liviu Dragnea de a se legitima ca lider al PSD printr-un „vot popular". Este extrem de grav - şi o bilă neagră pentru PSD - că social-democraţii, atâţia câţi au votat duminică, au legitimat în funtea partidului un condamnat penal în primă instanţă, cu perspectiva unei condamnări definitive şi irevocabile, indiferent dacă ea va fi cu executare, aşa cum cere DNA, sau cu suspendare, aşa cum îşi doreşte Liviu Dragnea.

Îmi vine în minte turneul prin ţară efectuat în vară de Dragnea, pe când fostul său şef, premierul Victor Ponta, îşi trata genunchiul la Istanbul, turneu repetat şi în săptămânile care au precedat scrutinul intern de duminică. Dragnea şi-a negociat susţinerea în partid cu fiecare lider de organizaţie în parte, promiţând în schimb sprijin total „baronilor roşii" din teritoriu.

Tocmai aceasta e şi marea înfrângere a social-democraţilor. Ziua de duminică a consemnat întoarcerea la putere a penalilor în PSD. Liviu Dragnea s-a căţărat în fruntea partidului pe spatele liderilor din teritoriu, mulţi dintre ei actuali sau viitori clienţi ai DNA-ului. Cum va putea noul preşedinte al PSD, care poartă deja pecetea de „condamnat penal", să îi spună lui Oprişan de la Vrancea sau lui Nichita de la Iaşi să facă un pas în spate?

Liviu Dragnea nu va putea niciodată să reformeze un partid pe care îl conduce doar pentru că i-au permis asta baronii penali, frustraţi la rândul lor că timp de trei ani Victor Ponta nu i-a băgat în seamă, preferând să susţină - atât în guvern, cât şi în partid - o camarilă personală, pe care întreg partidul a ajuns să o urască.

E dificil să faci reformă cu oameni care nu au niciun interes să modifice status quo-ul, dar, mai ales, e greu să reformezi un partid care nu doreşte să fie reformat. E una dintre posibilele interpretări ale votului celor „435.172 de membri de partid" care au decis în weekend cu o majoritate covârşitoare, 96-97% spun unele surse, ca Liviu Dragnea să fie noul lider al partidului.

Oricum, timpul nu are răbdare cu Liviu Dragnea. Primul test vine în 18 octombrie, când Congresul Extraordinar va alege noua echipă de conducere. Cine vor fi noii vicepreşedinţi? Au prins penalii curaj şi vor ieşi din nou în faţă? Îşi vor impune baronii oameni în structurile centrale ale partidului? Răspunsul îl vom afla în curând.

Al doilea test pentru Dragnea este modul în care va gestiona relaţia cu generalul Gabriel Oprea şi al său partid-balama. La consultările cu liderii din teritoriu, aceştia i-au cerut lui Dragnea să nu accepte şantajul pe care UNPR îl practică la adresa PSD. „Simt o obligaţie de a nu mai face greşelile care s-au făcut în acest partid, de a nu mai face compromisuri care au măcinat acest partid", a declarat Dragnea la finalul scrutinului de duminică. „Compromisuri care au măcinat acest partid" ar putea fi concesiile pe care Victor Ponta le-a făcut UNPR-ului, de dragul lui Oprea, dar mai ales de dragul guvernării. Cât despre „greşelile care s-au făcut în acest partid", acestea sunt multe, iar Liviu Dragnea început deja să le repete.